Dora Ortelecan-Dumitrescu: ”Mi-as dori ca oamenii sa fie veseli”

Cu un palmares bogat pe plan profesional si o existenta pusa in slujba copiilor si a bucuriei, Dora Ortelecan-Dumitrescu este o persoana care construieste zilnic o lume fantastica pentru cei mici. De peste 20 de ani, Dora este actor-papusar la Teatrul “Tandarica”, voice-over pentru personajele de desene animate, iar de 13 ani este realizator la Itsy Bitsy FM. De-a lungul carierei, Dora a dat viata unor personaje celebre de teatru sau de desene animate, precum “Babe, cel mai curajos purcelus din lume” sau “Jack si Vrejul de fasole”.

De cand ai stiut ca vrei sa te faci actrita si cum a fost drumul tau profesional? Cum a fost prima data pe scena?

Foaaarte draguta intrebarea… Ai timp sa-ti povestesc? Am stiut din clasa a II a primara, cand in scoala veneau profesori care faceau inscrieri pentru tot felul de cursuri: muzica, dansuri, desen, teatru, etc. Au ajuns si-n clasa mea, iar cand invatatoarea l-a prezentat pe domnul Tautan, profesorul de teatru de papusi, am ridicat mana si n-am mai lasat-o jos pana cand nu m-a trecut pe lista. De atunci a inceput drumul meu artistic. La Scoala Soimilor si a Pionierilor Patriei din Jibou – ca fac parte din generatia anilor ‘69. Aici am debutat si am invatat pana dupa liceu, adica ’87. In acest timp am participat la fiecare simpozion al orasului Jibou. Am recitat poezii patriotice, evident. La “Cantarea Romaniei“ am jucat in brigazile artistice ale fabricilor din oras si in cea a Casei de Cultura.

In 1993 am dat la facultate la Bucuresti. Am intrat si am terminat in ’97  -Actorie – Papusi si Marionete, adica am facut tot ce au facut cei de la Actorie, plus Papusi si Marionete.

Am colaborat inca din facultate cu Teatrul “Tandarica”, unde joc si astazi. Tot din timpul facultatii am colaborat cu casa de filme “Castel Film”, unde am invatat sa lucrez cu latex, – sa manuiesc papusi, sa joc cu masti si in costume din latex. A fost o experienta minunata!

In Teatrul “Tandarica” joc din 1996: „Frumoasa si Bestia”, „Harap Alb”,  “Guliver in tara piticilor” in regia lui Cristian Pepino, „Lebedele” in regia lui Gavrila Pintea, „Bastien si Bastienne” in regia lui Ion Caramitru, “Jack si vrejul de fasole” in regia lui Daniel Stanciu,“Boroboata” in regia lui Costel Popovici, “Ratusca cea urata” in regia Ancai Puscas, “Capra cu trei iezi” in regia lui Gabriel Apostol, “Max si Moritz” in regia lui Radu Dinulescu, “Punguta cu doi bani” in regia lui Decebal Marin, “Tom degetel” in regia lui Daniel Stanciu.

Care a fost primul spectacol in care ai jucat?

Piesa nu-mi aduc aminte cum se numea si nici replici nu mai stiu daca aveam, dar tin minte ca eram o floare, o margareta.

Cate filme ai dublat?

Nu mai stiu, dar sigur in 90% din ele am fost un personaj masculin. Am inceput dublajele cu “Babe – cel mai curajos porc din lume“, care a fost primul film dublat in Romania. A fost cea mai mare bucurie a mea de pana atunci. Am fost Jerry in “Tom si Jerry”, “Cei trei purcelusi”, “Jack si vrejul de fasole”, “Lumea lui Bobby”, Marcelio in “Marcelino, Pan y Vino”, Victoras in familia “De ce”, Jessie in “Copii de la 402”. Mai sunt, dar nu mai stiu acum. Am dublat si-n filmul documentar ”Secretul”.

Ce preferi mai mult: teatrul, dublajele de filme, televiziunea sau radioul?

Nu cred ca m-am gandit vreodata la lucrul acesta. Toate-mi plac. Pot sa-ti spun pe care din ele o fac cu mai multa usurinta (vorba vine, caci pentru toate depun efort): dublajele de desene animate.

Cate seriale/episoade de desene animate ai dublat?

Cred ca peste 40 de titluri, nu le-am notat niciodata.

Teatru radiofonic ai facut?

Sigur ca da. Cea mai reprezentativa piesa este “Cerbul de aur”, in care absolut toate personajele au fost interpretate de mine, inclusiv animalele padurii. Scenariul radiofonic i-a apartinut lui Gavriil Pinte.

Cum este sa fii in contact cu cei mici in fiecare zi? De unde ai atat de multa energie si unde gasesti raspunsuri la toate intrebarile?

O sa razi, dar uneori am impresia ca nu imbatranesc deloc. Este cea mai frumoasa stare – cea a copilariei. Traiesc sentimentul copilariei in fiecare zi. E minunat.

Energie? E greu de crezut, dar nu fac nimic special, ii ascult. Ajunge doar sa asculti ce spune copilul, el iti da tot. Spui ca am raspunsurile la toate? Eu spun ca ei au raspuns la toate. Trebuie doar sa-i arati copilului ca-ti pasa si ca problema lui e importanta, sa n-o minimalizezi, sa-l tratezi ca pe un om mare. Nu e greu deloc, trebuie doar sa te joci – uneori dupa regulile lui, alteori dupa ale tale, dar tot joaca este. Orice joc are o regula si-atunci este simplu daca respecti regula jocului.

Itsy Bitsy FM aniverseaza anul acesta 13 ani, iar tu ai fost inca de la inceput in acest radio. Cum te simti dupa 13 ani?

Ce intrebare tare! Uneori ma simt exact ca acum 13 ani. Dar atunci nu aveam multe cunostinte vizavi de radio. Habar nu aveam cu ce se mananca radioul. De atunci lucrurile au evoluat si acum am ajuns sa stau si la butoane. Eu coordonez – ca sa zic asa – ceea se aude pe post in cele doua ore de Matinal.

Ce obstacole ai avut in 13 ani si le-ai depasit?

Incerc sa fiu la curent cu tot ceea ce este nou, deoarece generatiile se schimba. De asemenea, comunicarea cu oamenii. De 13 ani tot incercam sa comunicam si sa invatam sa comunicam unii cu altii, sa ne acceptam unii pe altii cu cunostintele si lipsurile noastre, sa dam dovada de empatie. Uneori imi iese, alteori nu, dar cu o gluma buna pot iesi din orice situatie.

Ce personaj ti-a fost cel mai drag si ce personaj interpretat de tine simti ca a atins mai mult sufletul copiilor?

Stai ca m-ai incurcat. Eu am 3 meserii si toate sunt cele mai frumoase meserii din lume: joc la Teatrul Tandarica, dublez desene animate si sunt realizator de emisiuni pentru copii. Dintre desene animate cred ca “Bobby” din “Lumea lui Bobby” este cel mai creativ desen pe care l-am vazut eu vreodata. Din teatru este “Jack” din “Jack si vrejul de fasole” (pe care inca il mai joc, la 49 de ani) – este un baietel care nu sta o secunda locului.

Ce putere buna crezi ca au actorii si nu o folosesc?

Actorul se bucura atunci cand daruieste… un personaj, un interviu. Actorul, in general, este un om trist. Eu, Dora, sunt un om vesel si daca te supar vin la tine si nu te las pana nu ne zambim, dar anumiti actori sunt veseli doar pe scena. Cred ca asta este puterea actorilor si nu o folosesc si pentru ei. Pe scena isi dau duhul, traiesc, dar mi-as dori ca atunci cand impart bucurie sa pastreze o parte si pentru ei.

De-a lungul carierei ti s-a intamplat sa refuzi interpretarea unor personaje tocmai pentru ca nu transmiteau copilului un mesaj pozitiv?

Am repetat si am jucat in “Max si Morris”. Jucam un batran si purtam masca, iar batranul acesta avea o pusca si folosea vorbe sau expresii de genul “Prost” sau “Mai, taci, mai prostule”. Copilul putea prelua violenta urmarind acest spectacol. Le-am spus directorului si regizorului si pana la urma au acceptat si am scos scena violenta din spectacol. Apoi, dupa cateva reprezentatii, spectacolul nu s-a mai jucat. A fost foarte greu pentru ca era peste vointa mea ce trebuia sa fac.

Mi s-a mai intamplat la un desen animat “Puricele”, care era foarte rau. Vai, dar era atat de rau, iar eu nu puteam sa fiu asa de rea! Daca imi dai o bunatate de copil, vesel, energic… pfoai! Il joc toata viata!

S-a intamplat sa te recunoasca un copil sau un adult dupa voce?

Da. Am fost recunoscuta, dar nu am spus ca eu sunt personajul respectiv, ci am spus ca sunt prietena personajului, ca i-am imprumutat din atitudini si ca il pot imita foarte bine pentru ca sunt actrita.

Cand jucam “Jack si vrejul de fasole”, un copil de 4 ani a venit la scena si ma striga pe numele unui al personaj interpretat de mine.

Am dublat “Henry Dragomonstru” si au sunat copiii la radio si au spus ca sunt Henry. Am raspuns: “Nu sunt, dar ce tare! S-a facut un desen animat dupa mine!”.

Ce te bucura? Ce te incarca cu energie pozitiva?

Ma bucura matinalul, copiii care se joaca cu atat de multa dedicare. Ei nu se gandesc cum se joaca pentru ca la noi fiecare joc are o regula si noi ne jucam controlat. Nu se gandesc ca este penibil, se joaca pur si simplu. Ma incarca vocea si energia lor!

Ce cuvinte ti-ai dori sa rostesti mai des sau ti-ai dori sa auzi mai des in jurul tau?

Mi-as dori sa spuna lumea ce gandeste despre mine si mi-as dori ca oamenii sa fie mai sinceri. Vreau cuvinte sincere…

Daca ai avea bagheta unei zanei bune, ce magie ai face?

As face ca toti oamenii sa fie veseli.

Ce urare ai pentru Radio Itsy Bitsy FM la aniversarea de 13 ani?

Dragilor, veniti si nu mai plecati! In 13 ani i-am vazut pe toti… cum au venit, au stat, au crescut, au inflorit si au plecat pur si simplu. Atat de multe schimbari! Eu ma bucur de fiecare nou-venit!

Ce mesaj am pentru Aniversarea de 13 ani? Yuhuu! Eu mi-am dorit ca aici sa imbatranesc frumos si sa ajung un personaj cu o voce de batran. Colegilor mei le doresc ca in fiecare zi sa gaseasca un motiv real de bucurie. Fiecare sa incerce sa ia lucrurile mai usor. De exemplu: Cate e-mailuri am astazi? 10! Super! Cel mai greu este sa ma apuc de primul. Apoi sa spun: Mai am 9!”

Va doresc sa prindem impreuna cel putin 100 de ani!

Citeste si alte interviuri cu oamenii din echipa Itsy Bitsy:  

Nadia si Felix Tataru, cofondatorii Itsy Bitsy FM: „Impreuna suntem puternici. Iubirea invinge!”

Ruxandra Rusan: „Cine spune ca dragostea dureaza doar trei ani?”

Simona Dragomir: „Incerc sa fiu o mama echilibrata”

Marius Constantinescu: „Oamenii din media au o uriasa responsabilitate”

Mihai Dumitrescu: „Sa lucrezi la Itsy Bitsy este un stil de viata” 

Violeta Mitescu: Cand spun Itsy Bitsy mi se incalzeste sufletul

Daniel Paramanov: „Este locul unde ai libertate”

Alex Zamfir: Ati facut o treaba grozava! Felicitari! 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s