Dora Ortelecan-Dumitrescu: ”Mi-as dori ca oamenii sa fie veseli”

Cu un palmares bogat pe plan profesional si o existenta pusa in slujba copiilor si a bucuriei, Dora Ortelecan-Dumitrescu este o persoana care construieste zilnic o lume fantastica pentru cei mici. De peste 20 de ani, Dora este actor-papusar la Teatrul “Tandarica”, voice-over pentru personajele de desene animate, iar de 13 ani este realizator de emisiune la Radio Itsy Bitsy FM. De-a lungul carierei, Dora a dat viata unor personaje celebre de teatru sau de desene animate precum: “Babe, cel mai curajos purcelus din lume”, sau “Jack” din “Jack si Vrejul de fasole”.

De cand ai stiut ca vrei sa te faci actrita si cum a fost drumul tau profesional? Cum a fost prima data pe scena?

Foaaarte draguta intrebarea… Ai timp sa-ti povestesc? Am stiut din clasa a II a primara, cand in scoala veneau profesori care faceau inscrieri pentru tot felul de cursuri: muzica, dansuri, desen, teatru, etc. Au ajuns si-n clasa mea, iar cand invatatoarea l-a prezentat pe d-nul Tautan, profesorul de teatru de papusi, am ridicat mana si n-am mai lasat-o jos pana nu m-a trecut pe lista. De atunci a inceput drumul meu artistic. La Scoala Soimilor si a Pionierilor Patriei din Jibou, ca fac parte din generatia anilor ‘69. Aici am debutat si am invatat pana dupa liceu, adica ’87. In acest timp am participat la fiecare simpozion al orasului Jibou. Am recitat poezii patriotice, evident. La “Cantarea Romaniei“ am jucat in brigazile artistice ale fabricilor din oras si-n cea a Casei de Cultura.

In 1993 mi-am spus “Da’ ptiar or baga aia cutatu’-n mine daca ma duc numa’ sa-ncerc?” Sunt ardeleanca iar “ptiar” inseamna chiar, iar “aia” fiind cei de la Bucuresti…ai mari, spuuuma, cei invatati. Trebuia sa le spun parintilor si asta numai pentru ca a sta in Bucuresti, pe timpul examenului, insemna sa ai si cu ce…iar eu nu aveam atatia bani, evident.

Am dat, am intrat… am terminat in ’97. Am colaborat inca din facultate cu Teatrul “Tandarica” unde joc si astazi. Tot din timpul facultatii, am colaborat cu casa de filme “Castel Film”, unde am invatat sa lucrez cu latex, sa manuiesc papusi din latex, sa joc cu masti din latex, sa joc intr-un costum din latex. O experienta minunata! “The Shrunken City”- Castel Film, “The Phantom Town” – Castel Film, “Wolfman Reborn”- Castel Film, “Time Warrior”- Castel Film, “The Hidous”- Catel film, “ The World of Dragon”- Castel Film.

In Teatrul “Tandarica” joc din 1996 :”Frumoasa si Bestia”, regia Cristian Pepino,”Lebedele” regia Gavrila Pintea, „Harap Alb” regia Cristian Pepino , „Bastien si Bastienne” regia Ion Caramitru , “Jack si vrejul de fasole”, regia Daniel Stanciu,“Boroboata”, regia Costel Popovici, “Ratusca cea urata”, regia Anca Puscas, “Capra cu trei iezi”, regia Gabriel Apostol, “Max si Moritz”, regia Radu Dinulescu, “Punguta cu doi bani”, regia Decebal Marin, “Tom degetel”, regia- Daniel Stanciu, “Guliver in tara piticilor”, regia-Cristian Pepino.

Prima data pe scena? Piesa nu-mi aduc aminte cum se numea si nici replici nu mai stiu daca aveam, dar tin minte ca eram o floare, o margareta.

Cate filme ai dublat?

Nu mai stiu, dar sigur in 90% din ele am fost un personaj masculin…

Am inceput dublajele cu “Babe – cel mai curajos porc din lume“, primul film dublat in Romania, cea mai mare bucurie a mea de pana atunci…

Am fost Jerry in “Tom si Jerry”, “Cei trei purcelusi”, “Jack si vrejul de fasole”, “Lumea lui Bobby”, Marcelio in “Marcelino, Pan y Vino”, Victoras in familia “De ce”, Jessie in “Copii de la 402”.

Mai sunt, dar nu mai stiu acum. Am dublat si-n filmul documentar ”Secretul”.

Ce preferi mai mult: teatrul, dublajele de filme, televiziunea sau radioul?

Nu cred ca m-am gandit vreodata la lucrul acesta. Toate-mi plac. Pot sa-ti spun pe care din ele o fac cu mai multa usurinta… ce spun eu… usurinta? Pentru toate depun efort… Dublajele de desene animate. Specific desene, pentru ca am dublat si pentru adulti, ha, ha, ha! Cum suna! Chiar in prima telenovela dublata in romana “Suflet de femeie“.

Cate seriale/episoade de desene animate ai dublat?

Cred ca peste 40 de titluri, nu le-am notat niciodata…

Teatru radiofonic ai facut?

Sigur ca da. Cea mai reprezentativa piesa este “Cerbul de aur” in care absolut toate personajele au fost interpretate de mine, inclusiv animalele padurii. Scenariul radiofonic i-a apartinut lui Gavriil Pinte.

Cum este sa fii in contact cu cei mici in fiecare zi? De unde ai atat de multa energie si unde gasesti raspunsuri la toate intrebarile?

O sa razi, dar uneori am impresia ca nu imbatranesc deloc. Este cea mai frumoasa stare, cea a copilariei. Traiesc sentimentul copilariei in fiecare zi. E minunat.

Energie? E un magazin la colt, n-ai auzit de el? Ha,ha,ha! E greu de crezut, dar nu fac nimic special, ii ascult. Ajunge doar sa asculti ce spune copilul, el iti da tot. Spui ca am raspunsurile la toate? Eu spun ca ei au raspuns la toate. Trebuie doar sa-i arati ca-ti pasa si ca problema lui e importanta, sa n-o minimalizezi, sa-l tratezi ca pe un om mare. Nu e greu deloc, trebuie doar sa te joci, sa te joci uneori dupa regulile lui, alteori dupa ale tale, dar tot joaca este. Orice joc are o regula si-atunci este simplu daca respecti regula jocului.

Itsy Bitsy FM aniverseaza anul acesta 13 ani, iar tu ai fost inca de la inceput in acest radio. Cum te simti dupa 13 ani?

Ce intrebare tare! Uneori ma simt exact ca acum 13 ani. Dar atunci nu aveam multe cunostinte vis a vis de radio. Habar nu aveam cu ce se manaca radioul. De atunci lucrurile au evoluat si acum am ajuns sa stau si la butoane. Eu coordonez, ca sa zic asa, ceea se aude pe post in cele 2 ore de Matinal.

Ce obstacole ai avut in 13 ani si le-ai depasit?

Incerc sa fiu la curent cu tot ceea ce este nou, deoarece generatiile se schimba.

De asemenea, comunicarea cu oamenii. Noi de 13 ani tot incercam sa comunicam si sa invatam sa comunicam unii cu altii, sa ne acceptam unii pe altii cu cunostintele si lipsurile noastre, sa dam dovada de empatie. Uneori imi iese, alteori nu, dar cu o gluma buna pot iesi din orice situatie.

Ce personaj ti-a fost cel mai drag si ce personaj interpretat de tine simti ca a atins mai mult sufletul copiilor?

Stai ca m-ai incurcat. Eu am 3 meserii si toate sunt cele mai frumoase meserii din lume: joc la Teatrul Tandarica, dublez desene animate si sunt realizator de emisiune pentru copii. Din desene animate este “Bobby” din “Lumea lui Bobby”, cel mai creativ desen pe care l-am vazut eu vreodata. Din teatru este “Jack” din “Jack si vrejul de fasole”, pe care inca, la 49 de ani, il mai joc. Un baietel care nu sta o secunda locului.

Ce putere buna crezi ca au actorii si nu o folosesc? Tu esti actor-papusar, nu?

Da. Eu am terminat Actorie – Papusi si Marionete, adica am facut tot ce au facut cei de la Actorie plus Papusi si Marionete.

Ce putere au si nu o folosesc? Actorul se bucura atunci cand daruieste… un personaj, un interviu. Actorul, in general, este un om trist. Eu, Dora, sunt un om vesel si daca te supar vin la tine si nu te las pana nu ne zambim, dar anumiti actori sunt veseli doar pe scena.

Cred ca asta este puterea actorilor si nu o folosesc si pentru ei. Pe scena isi dau duhul, traiesc, dar mi-as dori ca atunci cand impart bucurie sa pastreze o parte si pentru ei.

De-a lungul carierei, s-a intamplat sa refuzi interpretarea unor personaje tocmai pentru ca nu transmiteau copilului un mesaj pozitiv?

Am repetat si am jucat in “Max si Morris”. Jucam un batran si purtam masca, iar batranul acesta avea o pusca si folosea vorbe urate precum: “Prost” sau diverse expresii pe care copilul le auzea si cand pleca de acolo zicea: “Mai, taci, mai prostule” sau prelua violenta, pentru ca era violent acest spectacol. Am spus directorului, am spus regizorului si pana la urma au acceptat si am scos scena violenta din spectacol. Apoi nu s-a mai jucat, nu stiu daca am jucat cinci reprezentatii. A fost foarte greu pentru ca era peste vointa mea ce trebuia sa fac.

Mi s-a mai intamplat la un desen animat “Puricele”, care era foarte rau. Vai, dar era atat de rau, iar eu nu puteam sa fiu asa de rea! Daca imi dai o bunatate de copil, vesel, energic… pfoai! Il joc toata viata!

S-a intamplat sa te recunoasca un copil sau un adult dupa voce?

Da. Am fost recunoscuta, dar nu am spus ca eu sunt personajul respectiv, ci am spus ca sunt prietena personajului, ca i-am imprumutat din atitudini si ca il pot imita foarte bine pentru ca sunt actrita.

Cand jucam “Jack si vrejul de fasole”, un copil de 4 ani a venit la scena si ma striga pe numele unui al personaj interpretat de mine.

Am dublat “Henry Dragomonstru” si au sunat copiii la radio si au spus ca sunt Henry. Am raspuns: “Nu sunt, dar ce tare! S-a facut un desen animat dupa mine!”

Ce te bucura? Ce te incarca cu energie pozitiva?

Ma bucura matinalul, copiii care se joaca cu atat de multa dedicare. Ei nu se gandesc cum se joaca pentru ca la noi fiecare joc are o regula si noi ne jucam controlat. Nu se gandesc ca este penibil, se joaca pur si simplu.

Vocea lor, energia lor…

Ce cuvinte ti-ai dori sa rostesti mai des sau ti-ai dori sa auzi mai des in jurul tau?

Mi-as dori sa spuna lumea ce gandeste despre mine si mi-as dori ca oamenii sa fie mai sinceri. Pe scena daca trebuie sa te iubesti cu un actor, joci cu toata credinta incat oamenii zic ca sunteti sot si sotie. Dupa ce am parasit scena, nu mai conteaza ce relatie ai cu persoana respectiva. Am exagerat, dar cam asa ceva.

Vreau cuvinte sincere…

Daca ai avea bagheta unei zanei bune, ce magie ai face?

As face ca toti oamenii sa fie veseli.

Ce urare ai pentru Radio Itsy Bitsy FM la aniversarea de 13 ani?

Dragilor, veniti si nu mai plecati! In 13 ani i-am vazut pe toti… cum au venit, au stat, au crescut, au inflorit si au plecat pur si simplu. Atat de multe schimbari! Eu ma bucur de fiecare nou-venit… mai ales ca si tu esti noua… Ha! Bine ca ai venit!

Ce mesaj am pentru Aniversarea de 13 ani? Yuhuu! Eu mi-am dorit ca aici sa imbatranesc frumos si sa ajung un personaj cu o voce de batran. Colegilor mei le doresc ca in fiecare zi sa gaseasca un motiv real de bucurie. Fiecare sa incerce sa ia lucrurile mai usor. De exemplu: Cate e-mailuri am astazi? 10! Super! Cel mai greu este sa ma apuc de primul. Apoi sa spun: Mai am 9!”

Va doresc sa prindem impreuna cel putin 100 de ani!


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s