Scoala online din perspectiva unui profesor

Articolul de mai jos este scris de Mirela Horumba, cu titlul „Scoala online – 7 pasi spre echilibru”, si a fost preluat de pe site-ul mirelahorumba.ro

Nimeni pana la noi nu a mai trait situatia pe care o traim acum, ca sa ne poata spuna ce avem de facut si ce va urma… pentru ca maine este deja un astazi nou-nout. Ce stim cu siguranta este faptul ca trebuie sa fim responsabili unii cu ceilalti si sa stam acasa cat de mult se poate… si se poate!

Parintii lucreaza de acasa, copiii stau si ei acasa. Bine, bine, dar suntem in timpul anului scolar, aceasta situatie cum o gestionam? Vin examene, evaluari… cum le putem face fata, cum ne pregatim pentru ele? O prima idee de abordare este sa transferam totul online, asa cum fac si angajatorii si astfel adultii isi fac treaba de serviciu de la laptopul din living. Este adevarat ca doar unii, nu poti muta chiar toata viata pe Internet.

Si astfel apare “profesorul online”, care pana in acest moment, chiar daca a mai lucrat “conectat la tehnologie”, a facut-o in conditii diferite: nu era ceva impus, isi putea permite sa experimenteze pentru ca avea varianta de “real life” unde putea recupera daca ceva era nepotrivit, nu era nevoie sa aiba strategii de predare-evaluare online pe termen lung si pe termen scurt. Mai simplu spus, daca obosea (psihic, fizic sau mental) se putea opri.

Si iata ca incepem sa ne adaptam la noua realitate a scolii online.

Te-ai gandit, insa, cum ar suna un posibil jurnal al profesorului in aceasta perioada?

“Ziua 1, ziua 2, ziua 3… deja nu mai stiu sirul zilelor. Au devenit parte din viata mea si atat. 

Ma trezesc. Nu imi da pace gandul ca sunt responsabila pentru copiii de la scoala. Este important sa ma mențin tare pentru a-i sprijini. Imi beau cafeaua, gandurile fug la muuulte, dar multe platforme. Sa fie webex, sa fie zooM, ce sa fie? Ceva trebuie sa fie? Apare confuzia, apare presiunea, apare stresul si frica ca totul in jurul meu este incert… Ma simt neputincioasa… Ce sa le spun copiilor despre situatia in care ne aflam, cum pot sa le spun ceva cand nici eu nu stiu? Totul in jur pare ca s-a oprit in loc, totul cu exceptia gandurilor mele care nu imi dau pace si a mesajelor de pe WhatsApp, care curg cu miile, par chiar miliarde in unele zile. Parca zicea cineva ca vom invata lectia linistii, a calmului… Unde sa il gasesc cand mesajele de pe diferite platforme parca au inceput sa aiba acelasi zgomot ca pasii multor oameni agitati care merg dimineata catre serviciu cu metroul?

Gata, este necesar sa iau o decizie: sa ma trezesc! Este nevoie sa devin constienta de mine, imi aud gandurile, imi simt anxietatea fix in podul palmei, ma dor ochii de stat pe platforme, curg lacrimile de parca tristetea si-a pus ambitia sa iasa afara. Acum mai ramane sa si fac ceva. Nu pot controla exteriorul, nu stiu ce va fi sau nu va fi, insa imi pot controla gandurile si actiunile.

Este momentul sa trasez limite, sa am un program: stat pe platforme limitat, stiri cu portia, sa raspund la mesaje doar intr-un interval de timp, sa pun limita mancatului necontrolat. Fac ce imi place si ce nu am avut ocazia sa fac de multa vreme: citesc, ascult muzica, pictez, modelez in coca, fac prajituri (mancam limitat), ma conectez cu prietenii, iau o gura de aer pe fereastra care da inspre Bucurestiul inmarmurit, fac miscare. Imi dau seama ca mi-as dori sa invat sa cant la chitara, acesta va fi obiectivul meu pe viitor.

Invat lectia empatiei, imi dau seama ca multi colegi simt ce simt eu, multi prieteni traiesc aceeasi incertitudine, imi accept misiunea – aceea de a fi acolo pentru oameni: parinti si copii, colegi si prieteni. O misiune nobila, insa pentru a o practica este important sa fiu nobila cu corpul meu, cu trairile si nevoile mele. E vremea sa imi asum ca sunt om, ca am resurse limitate, ca am nevoie de timp sa ma linistesc, ca am nevoie de oameni sa ma reconectez.

E vremea sa fiu recunoscatoare pentru cine sunt pentru ca asa, cu toate vulnerabilitatile mele, cu toata furia venita din frica care ne ingheata reusesc in fiecare zi sa fiu alaturi de cineva. E vremea sa ne cunoastem casele (fizice si interioare), e vremea sa nu lasam sa intre rautatea (virusii), e vremea sa fac curatenie in gandurile mele si sa renunt sa lupt cu incertitudinea. Se poate trai si in incertitudine daca intelegi ca ai control asupra casei tale. Si uite asa a mai trecut o zi, urmeaza alta, natural si firesc”.

Acestea sunt trairile interioare impartasite de Pancu-Enache Mihaela, profesor consilier scolar.

Asemeni ei sunt multe cadre didactice care trec exact prin aceeasi situatie, pentru ca in aceste zile contextul in care se desfasoara activitatea didactica online este plin de anxietate si necunoscut, iar stirile pe care le auzim zilnic nu fac decat sa creasca aceasta stare.

Tocmai de aceea este atat de important in aceasta perioada ca in intalnirile cu elevii – niste copii la fel de speriati ca si noi -, sa reusim sa punem un strop de umanitate pe langa cunostinte si informatii.

Sa gasim o formula sa ii intrebam cate ceva despre ei, despre cum gestioneaza ei situatia, despre ce sa mai intampla bun in viata lor. Pentru ca achizitiile cognitive se fac pe stare de calm, interes personal si echilibru. Felul in care ma simt cu profesorul meu, conectat emotional sau nu, face ca invatarea sa se produca sau sa fie un consum inutil de timp in fata unui monitor. Poate nu despre teme este vorba in aceste zile, ci despre cum adultii ii ajuta pe copii sa faca fata unor situatii extrem de grele din perspectiva emotionala.

Iar in calitate de cadre didactice in varianta “online”, ii putem ajuta sa depaseasca mai usor aceasta perioada – care oricum va trece – vorbind cu ei despre cum isi pot petrece zilele acasa, oferindu-le recomandari eventual sub forma de joculete:

  • Respecta regulile de responsabilitate sociala, spala-te corect pe maini, respecta distanta sociala, iesi din casa doar cand este neaparat nevoie;
  • Este firesc sa iti fie uneori teama, iar creierul tau te va ajuta sa gasesti solutii sa depaseasca frica;
  • Fa-ti un program de rutine zilnice, creierul are nevoie de predictibilitate – perioade de activitate si perioade de odihna;
  • Pastreaza igiena personala: spala-te pe dinti, fa-ti patul, schimba-te de pijamale, mananca la ore prestabilite;
  • Organizeaza-ti spatiul personal astfel incat sa ai: locul unde faci teme,locul unde te joci locul unde te odihnesti, locul unde citesti, locul unde dormi
  • Ofera-ti cateva activitati care iti aduc bucurie, pe care le faci cu placere
  • Petrece timp cu parintii, cu fratii si surorile tale.

Desigur, asta cere un pic mai multa construire de relatie, insa beneficiile sunt pe masura. Pentru ca elevii isi vor aduce aminte cu drag de “profesorul lor online”, care i-a ajutat sa mai scape putin de frica.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s