Cum descurajeaza scoala gandirea critica

Mintea umana este fascinanta, iar gandirea critica este unul din mecanismele care o tine „in forma”. Din pacate, scoala nu incurajeaza mereu gandirea critica, asa cum ar fi bine sa o faca.

Vestea buna e ca „muschiul gandirii critice” poate fi antrenat extra-scolar, la atelierele de gandire critica organizate de Fundatia Calea Victoriei si sustinute de Andrei Simionescu-Panait, doctor in filosofie şi cadru didactic universitar.  

[Descopera oferta scolilor de vara de la Fundatia Calea Victoriei]

Andrei Simionescu-Panait povesteste, mai jos, despre cinci lucruri care ni se intampla pe bancile scolii si care ne descurajeaza sa ne dezvoltam gandirea critica: goana dupa note, frica de esec, obedienta, dragostea pentru adevarul propriu si bascalia.

Multa vreme m-am luptat cu obisnuintele mele din scoala, pentru ca am vrut sa am o minte flexibila si sa-mi implinesc potentialul. Acum, imi sar in ochi cinci lucruri care ingreuneaza functionarea mintii pe timpul scolii. Nu sunt singurele, nu sunt cele mai importante, sunt doar niste situatii usor de recunoscut – spune Andrei Simionescu-Panait.

Goana dupa note

Toata lumea are momente cand invata pentru note si nu pentru competente sau informatii. Poti s-o faci ca sa scapi de materia care oricum nu-ti place, ca sa scapi de gura alor tai, sau din ambitie. Fie ca vanezi zecele sau vrei doar cinciul, acele informatii vor fi pasagere, iar singurele competente pe care le vei dobandi vor fi puterea de a memora mult pentru putin timp si mobilizarea strict pentru cand e nevoie. Nu suna chiar asa rau, dar concentrarea pe note iti intoarce privirea de la restul competentelor pe care le-ai fi putut forma si care tin de gandire. De exemplu, nu vei putea fi creativ in interpretari, pentru ca esti obisnuit sa tocesti sau sa copiezi doar raspunsul corect. iti va fi greu sa gandesti altceva decat ceea ce stii deja, iar cand vei fi la munca si vei cauta o idee noua, stiind deja toate ideile vechi din bransa, nu va fi de mirare ca nu vei putea produce o schimbare.

Frica de esec

A spune prostii in fata clasei e inevitabil. Presiunea sociala este destul de mare, pentru ca unii profesori judeca, colegii rad sau batjocoresc, iar parintii au asteptari care nu pot fi ignorate. Asa ca, de multe ori, elevii prefera sa taca, sa fie absenti sau sa reproduca ad literam parerile altora, decat sa incerce sa gandeasca un raspuns. Gandirea, formularea propriilor pareri, presupune esec, dar si ocazia de a evolua. Performanta scolara nu este facuta relaxat, ci intr-un cadru tensionat unde trebuie in primul rand sa iti consumi energia fiind atent sa nu cumva sa spui prostii, mai ales intr-o cultura in care este esential sa dai bine in ochii celorlalti. Gandirea critica nu este despre aparente. Esecul este necesar in gandirea critica, pentru ca momentul in care esuezi este cel in care iti poti observa obstacolul din gandire. Vezi ce ai gresit, analizezi si descoperi cum poti sa faci mai bine. Doar prin a observa cum esuez imi pot da seama ce pot imbunatati la mine. Frica de esec te face sa fugi de ce ai de schimbat la tine si sa te retragi intr-o bula fragila.

Obedienta

Nu e ceva nou ca oamenilor le place sa le spui ce cred ei ca e adevarat. De regula, profesorul, impreuna cu manualul ales, ofera standardul pentru ce trebuie retinut si ce trebuie uitat. Uneori, frica de esec si de a te face de ras in fata colegilor se extinde intr-o moliciune exagerata in fata profesorului, sau in fata oricarei persoane care iti pune intrebari ce necesita un raspuns fix. Elevul obedient va deveni un adult ascultator, cu dificultati in a problematiza idei si in a argumenta impotriva altor persoane, daca situatia o cere. Nu va putea spune lucrurilor pe nume, va avea probleme in a sintetiza esentialul si nu va putea formula intrebari provocatoare decat cu o minte tulburata de frica. Practic, toate competentele gandirii critice, minus interpretarea, sunt afectate. Obedientul se blocheaza cand este interogat sau cand trebuie sa vorbeasca in public, fuge de provocari, citeste prost actiunile altora si ramane un mister chiar si pentru el insusi.

Dragostea de adevarul propriu (Stiu eu mai bine)

Aceasta atitudine este des intalnita la noi. I se mai spune atitudinea profetica: fiecare stie in felul lui cum sta treaba si este imun la contra-argumente. Elevul care treptat incepe sa stie in sinea lui care este adevarul ultim va fi un partener dificil de dialog. Micul profet va vedea idei alternative doar de forma si le va accepta din politete, fara a le lua vreodata in serios, fara a se gandi la ele. La extrema, elevul care stie mai bine decat restul va gandi ca este cel mai destept si ca nimeni nu se poate ridica la nivelul sau, ceea ce duce la izolare si la comportamente anti-sociale. Ideea ca „deep down inside stiu eu care e adevarul, desi sunt singurul care-l vede” este una impovaratoare: cu cat adevarul este mai personal, cu atat el leaga mintea de sol si ii pericliteaza urnirea spre idei noi. Astfel de elevi vor fi o povara pentru colegii de la munca si pentru managerii care vor incerca sa-i integreze cu mari eforturi (pana le expira rabdarea).

Bascalia. Umorul este de baza in educatie si in general in activitatile de grup, intrucat umorul ajuta grupul sa se „sudeze” mai repede. Partea proasta e ca prea mult umor conduce la inabilitatea de a lua ceva in serios si totul devine un bun subiect de bancuri. Elevul atras de derizoriu va ascunde o dificultate legata de responsabilitate si angajament. ii va fi greu sa parcurga proiecte de lunga durata, se va astepta la gratificare rapida, va abandona des ce face si va sari de la o ocupatie la alta. in final, va fi un diletant care va actiona superficial. Gandirea critica este compromisa aici pentru ca ii va fi greu sa accepte (dispretuieste) ideea unei minti disciplinate. Pentru o asemenea persoana, gandirea inseamna spontaneitate, conexiuni exagerate, entuziasm si mirare. Gandirea va fi imprastiata, ideile vor aparea si disparea incontrolabil, concentrarea va fi foarte greu de atins. Aceste cazuri sunt ironice intrucat aptitudinea pentru umor demonstreaza o inteligenta (umorul presupune abstractizare) care este risipita de-a lungul unei vieti fracturate.

Atelierele de gandire critica sustinute de Andrei Simionescu-Panait la Fundatia Calea Victoriei au loc intre 29 iulie – 2 august (atelier pentru adolescenti, 14-17 ani) si in perioada 26-30 august (atelier pentru adulti).  


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s