Parintele empatic

Empatia ne ajuta foarte mult in relatiile cu cei din jur, in special in relatiile parinte-copii. Ce presupune sa fii un parinte empatic si cum pot fi rezolvate situatiile de criza prin empatie?

Monica Reu, trainer specializat in comunicarea nonviolenta, are raspunsuri la astfel de intrebari.

In comunicarea nonviolenta, se intelege prin empatie capacitatea de a lasa la o parte ceea ce judecam noi, ceea ce interpretam sau credem ca ar trebui facut intr-o anumita situatie, pentru a ne pune, pentru o clipa, la dispozitia celui din fata noastra – a copilului nostru, de exemplu.

Cu alte cuvinte, a fi un parinte empatic inseamna sa stii sa privesti lumea prin ochii copilului tau si sa incerci sa-ti dai seama ce ar putea simti el, de ce ar avea nevoie sau ce mesaj incearca sa-ti transmita.

Am observat ca parintilor le este de multe ori frica sa fie empatici, sa asculte pur si simplu ce are de zis copilul lor, de teama ca acest lucru ar putea fi interpretat ca o aprobare a actiunii copilului. Acest lucru nu este insa adevarat, pentru ca nu trebuie sa fim de acord cu o actiune pe care o consideram inacceptabila.

Empatia inseamna doar sa poti privi lumea in acest moment prin ochii copilului tau si sa incerci sa-l ajuti sa-si inteleaga universul interior, sa-si dea seama care ii sunt nevoile si sentimentele. Copiii au nevoie de o astfel de indrumare, mai ales in situatii de tensiune, de nervi, atunci cand fac acele crize si se dau cu fundul de pamant.

Avem impresia ca nu stim ce se petrece cu copiii nostri atunci cand fac o astfel de criza de nervi, dar nici ei, de foarte multe ori, nu inteleg ce se petrece in interiorul lor in aceste momente, sunt atat de coplesiti de ceea ce simt, de realitatea lor, incat pur si simplu isi pierd controlul. In aceste momente, parintele are datoria de a interveni si de a-l ajuta pe copil sa clarifice, pentru el insusi, ce anume se intampla cu el.

Copiii isi doresc diverse lucruri si le doresc imediat! De foarte multe ori, insa, nici nu este nevoie sa-i cumperi sau sa-i oferi copilului lucrul pe care il doreste, ci trebuie doar sa arati intelegere fata de dorinta lui din acel moment – atat si nimic mai mult! Aceasta este empatia.

Asta inseamna a-i putea spune copilului, de exemplu, “Inteleg ca acum iti doresti jucariile acestea, care dintre ele ti-ar placea?”. Poate daca vom face asta vom avea din partea copilului o reactie care ne va surprinde: el nici nu-si va mai dori, la final, jucariile respective, pentru ca va fi multumit ca dorinta lui a fost acceptata.

Poate suna ciudat, dar de multe ori copiii isi doresc mai mult acceptarea dorintelor, sentimentelor si nevoilor lor, isi doresc sa fie ascultati. Din punctul meu de vedere, a fi un parinte empatic inseamna a-i oferi copilului aceste lucruri – ascultarea si acceptarea nevoilor, sentimentelor si dorintelor sale.

Copiii au urechile inchise atata timp ei nu sunt ascultati si acceptati, dar cand parintii devin empatici si le asculta si accepta dorintele, atunci se vor deschide si vor fi mult mai dispusi sa ii asculte pe parinti, sa le asculte argumentele si sa le accepte. Nu este nevoie ca parintele sa ii faca copilului pe plac si sa cedeze, pentru ca este foarte important pentru un parinte care are anumite valori sa traiasca in conformitate cu acestea si sa le transmita copilului sau.

Asadar, a fi un parinte empatic nu inseamna sa cedezi la orice dorinta a copilului, ci sa asculti cu atentie si cu prezenta toate cerintele, sentimentele si nevoile sale. Cu alte cuvinte, inseamna sa ai capacitatea sa te pui in locul copilului tau. In momentul in care faci asta, poti observa ca situatia de criza se detensioneaza si copilul capata incet-incet incredere si capacitate sa te asculte, pentru ca atunci el intelege ca nevoile lui sunt importante pentru tine.

Cum se manifesta empatia in relatia ta cu puiul tau?

Autor articol: Monica Reu, trainer specializat in comunicarea nonviolenta

sursa foto: freedigitalphotos.net


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s