Solutii pentru crizele de nervi ale copiilor

Crizele de nervi ale copiilor („tantrums” in limba engleza) se manifesta prin izbucniri de furie neplanificata, subite. Din ce motiv apar aceste accese de furie? Cum le gestionezi? Afla mai departe solutii pentru a-ti ajuta micutul sa treaca peste ele.

In special in jurul varstei de 1-4 ani, la copii pot aparea anumite probleme comportamentale. Fie ca tin de o nevoie (sau o dorinta) neimplinita a micutului, fie ca au o legatura emotionala, este important sa intelegi de ce au loc aceste crize de nervi si cum le poti rezolva.

Ce sunt si cum se manifesta crizele de tantrum?

Iesirile ale micutilor pot avea diverse forme.  Cele mai usoare sunt cele de plans, tipat, precum si datul din maini sau din picioare. In cazuri mai grave, asociate de obicei si cu alte probleme, copilul poate ajunge sa loveasca, ciupeasca sau chiar sa muste  (pe el insusi sau pe cei din jur).

Crizele sunt un mod de a se elibera de energia acumulata, de frustrare sau furie. Sunt rezultatul unor densitati de emotii incontrolabile si nu sunt bazate pe gandire.

Sunt specifice varstei, de aceea cel mai probabil vor trece odata cu depasirea perioadei si invatarea unor mecanisme de autocontrol si de exprimare a emotiilor mai eficienta. Trebuie sa fii atent insa la faptul ca daca aceste izbucniri se mentin la varste mai inaintate, pot fi un indicator al unei probleme mai serioase.

Factori care favorizeaza declansarea unui tantrum

Exista o serie de factori care agraveaza reactiile celor mici: oboseala, varsta, nivelul de stres, existenta altor probleme de ordin fizic, emotional sau mental, comportamentul parintilor si experienta anterioara a copilului.

Asadar, pentru a evita astfel de crize trebuie sa fii atent(a) daca poti elimina vreun element de stres. De exemplu, include somnul de dupa-amiaza in activitatea zilnica pentru a nu-l obosi si seteaza-ti activitatile in functie de nevoile copilului pentru a nu-l suprasolicita.

Toate aceste crize au la baza un motiv – fie sa obtina ce vrea, frustrare, lipsa de atentie sau probleme fizice precum foame, durere. Atata timp cat copilul va primi ce isi dorea in urma acestei reactii, va invata ca functioneaza si ca urmare crizele se vor intensifica.

De aceea, primul lucru pe care trebuie sa faci este sa incerci sa gasesti functia izbucnirilor. Incearca sa urmaresti in ce context a avut o astfel de iesire (ce facea in acest timp, unde  erati si cum ai reactionat tu in acea situatie). Odata stabilita aceasta functie, se poate vorbi de strategiile pe care le poti aborda pentru a scapa de problema cu care va confruntati.

O alta conditie esentiala este aceea ca niciodata sa nu recompensezi crizele sale – rezultatul va fi ca vor aparea din ce in ce mai des. Astfel, a ii da o bomboana ca sa se opreasca nu va fi o solutie eficienta pe termen lung.

Ce poti face si ce e bine sa eviti

Una din functiile cele mai frecvente ale comportamentului este aceea de a obtine ceva – fie un obiect material, fie pur si simplu atentie. In aceasta situatie, cea mai buna metoda poate fi ignorarea comportamentului respectiv.  Atata timp cat scopul crizelor nu va mai fi atins, copilul nu va mai avea motive sa continue si va incerca alte metode.

Nu te speria daca, aplicand ignorarea, micutul va avea la inceput astfel de reactii mai frecvent. Este normal sa iti testeze limitele si sa vada daca totusi nu functioneaza – dar treptat va renunta de tot. In cazul in care te prind astfel de momente intr-un loc aglomerat, este mai bine pur si simplu sa pleci de acolo, chiar daca el urla si loveste in timpul acesta. Nu ceda la incercarile lui doar din pricina rusinii.

Nu folosi pedeapsa de a sta la colt in orice situatie. In cazul in care functia crizelor este de a evita ce l-ai pus sa faca, prin a-i da o pauza, copilul va obtine exact ce isi dorea – sa nu faca sarcina.  In alte situatii poate fi insa o solutie eficienta. Poti sa ii dai alternative – fie se calmeaza, fie merge undeva unde sa nu poata sa deranjeze. Nu uita sa il complimentezi daca face alegerea cea buna.

Nu incerca sa abordezi situatia in mijlocul crizei. Explica-i ca esti acolo, ca o sa vorbesti cu el cand se calmeaza, dar ca este un comportament inacceptabil. Lasa-i timp sa se elibereze de emotii. Ai grija sa nu se loveasca, dar nu interveni prea ferm.

De asemenea, este important sa ramai calm(a) in astfel de situatii. Respira si asteapta cateva secunde inainte sa reactionezi, controleaza-ti propria frustrare. Uneori o pauza va face bine la amandoi. Si mai mult, nu uita ca la aceasta varsta esti principalul model al micutului tau.

Ajuta-l sa isi formeze vocabularul cu care sa poata exprima prin ceea ce trece – arata-i empatie, vorbeste despre ce crezi ca simte el si ce simti tu. Incearca sa il ajuti sa isi gaseasca comportamente alternative.

Nu il lasa sa castige in astfel de momente, semn ca este in control si te domina. Dar in acelasi timp, pentru a-i scadea frustrarea mai ofera-i momente in care sa aiba sentimentul controlului asupra propriei persoane – sa aleaga cu ce sa se imbrace, ce sa manance, cu ce sa se joace.  Si nu ii spune intotdeauna „nu”.

Nu folosi pedeapsa fizica – ii transmiti faptul ca este in regula sa lovesti pe cineva si ca nici tu nu te poti controla. Si uneori in cazul in care prevezi ca va reactiona astfel, incearca sa eviti situatiile. Poti introduce o situatie cu potential stresant in mod progresiv si poti sa discuti cu el despre asta inainte sa il pui in fata faptului implinit.

Autor articol: Mihaela Balan – Psihoterapeut sub supervizare – psihoterapiefamilie.ro

sursa foto: freedigitalphotos.net


4 gânduri despre “Solutii pentru crizele de nervi ale copiilor”

  1. Nu inteleg ideia de ignorare, citez:
    Nu te speria daca, aplicand ignorarea, micutul va avea la inceput astfel de reactii mai frecvent. Este normal sa iti testeze limitele si sa vada daca totusi nu functioneaza – dar treptat va renunta de tot.

    Sunt parinte si fost profesor, dar niciodata nu am aplicat ignorarea….din punctul meu de vedere acesta ignorare este la fel ca violenta(o oferi …o ofera mai tarziu) si in plus arata ca ignorarea este o solutie.

    De unde stim noi ca: ‘iti testeaza limitele’? A accesat cineva procesele care se executa in creierul copilului si astfel am ajuns la concluzia ca copilul ‘ne testeaza limitele’ ?

    Multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s