Pacaleala sau minciuna?

Odata ce copilul intelege cum functioneaza o pacaleala, este important sa ai grija sa nu ajunga, pe aceasta cale, la minciuna. De aceea, hai sa aflam diferentele dintre cele doua.

Zilnic, incercam sa-i invatam pe copiii nostri sa respecte valori, sa se identifice cu modele pozitive din jurul lor si sa-si exprime sentimentele liber. Fiecare parinte isi doreste un copil sociabil, descurcaret, vesel, inteligent, cu bune maniere, astfel incat cel mic sa faca fata diverselor intamplari ori evenimente din viata lui.

Insa, toate conceptiile, parerile ori notiunile insusite de cei mici sunt, de cele mai multe ori, preluate de la parinti. Daca parintii mint si „scapa nepedepsiti”, copilul va prelua comportamentul. Daca parintii isi scuza un comportament necinstit, motivandu-se ca a fost doar o pacaleala, si copilul va face la fel.

Asadar, hai sa stabilim acum niste granite intre pacaleala si minciuna.

,,Te-am pacalit!” – Copiilor le plac farsele si micile glumite. De aceea, ori de cate ori au ocazia incearca sa te pacaleasca, amuzandu-se teribil dupa ce marturisesc faptul ca au glumit. (Cu totii stim clasica pacaleala cu: „Ai ceva pe tricou”.)

Dar nu numai copiii fac farse, ci chiar si parintii. De exemplu, incercam mici trucuri pentru a-i determina pe copii sa manance alimente diverse – cel mic mananca legume tocate marunt cu ajutorul robotului de bucatarie, fara sa-si dea seama ca ciorbita continea si ardei, telina ori pastarnac.

Insa, nici copiii, dar nici parintii nu trebuie sa recurga la pacaleala prea des, intrucat, treptat, copilul va fi tentat ca atunci cand spune o minciuna sa nu mai constientizeze gravitatea acesteia, el fiind convins ca a pacalit-o pe mami ca a mancat tot la gradinita, ori ca a a glumit atunci cand a luat o jucarie care nu ii apartinea.

Daca nu este destul de clar precizata diferenta dintre minciuna si pacaleala, copilul isi va forma o parere gresita despre adevar, folosind asa-zisa pacaleala cu scopul de a obtine favoruri ori foloase. De fapt, el minte si ascunde realitatea.

Invata-l pacaleli inofensive, cum ar fi:

  • da cu lac de unghii sapunul din baie – cand cineva va merge sa se spele pe maini, nu va intelege de ce sapunul „nu functioneaza”;
  • fierbe cateva oua si pune-le inapoi in cofrajul de oua – cand cineva isi va dori o omleta, va avea o surpriza;
  • ia o a doua telecomanda – cand cineva se uita la televizor si tine telecomanda in mana, schimba-i canalul.

Poate ca nu sunt cele mai complexe farse, dar nu fac rau nimanui si nu ii supara pe cei din jur.

,,Te-am mintit!” – Foarte greu si rareori, copiii recunosc o minciuna, in special daca este o minciuna destul de grava – o nota mica, faptul ca nu a spus de sedinta cu parintii ori s-a batut cu un alt coleg, etc.

Este foarte importanta reactia parintilor fata de copii, atunci cand isi dau seama ca au fost mintiti. Daca este o reactie dura (se tipa, copilul este certat, jignit, chiar lovit si pedepsit grav), atunci copilului ii va fi foarte greu sa-si recunoasca minciuna, de teama urmarilor.

Insa, daca exista o comunicare foarte buna intre parinti si copii, minciuna va fi recunoscuta destul de repede.

Asadar, bucurati-va in familie de 1 aprilie, (Ziua Pacalelilor), profitand de ocazia de a face mici farse, iar in restul anului fiti sinceri unii cu altii, respectati-va promisiunile si sprijiniti-va copiii atunci cand trebuie sa treaca prin diverse situatii neplacute, pentru a preveni folosirea imaginatiei cu scopul de a construi minciuni si evitand astfel participarea la activitati care nu ii sunt pe plac.

Vezi si:

Autor articol: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy


Lasă un răspuns