Stim sa cerem, sa dam, sa primim si sa refuzam?

In fiecare moment al vietii noastre alaturi de ceilalti suntem pusi in situatia de a da, a cere, a oferi sau a refuza. Gestionarea corecta si echilibrata a acestor patru concepte de baza ale metodei ESPERE nu este foarte usoara, mai ales pentru ca multi dintre noi suntem obisnuiti fie sa dam prea mult, sa cerem prea putin, sa primim ce nu vrem si sa refuzam cu greu.

Interviu cu Claudia Jimeno Beltran, psiholog, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”

Claudia Jimeno Beltran: A cere, a da, a primi si a refuza sunt patru laturi ale comunicarii foarte importante nu doar in relatia dintre parinte si copil, ci in toate relatiile nostre, in special in relatia cu noi insine. E necesar sa invatam sa gestionam aceste abilitati un pic altfel decat stim, pentru ca ele pot produce foarte multe dezechilibre in relatiile noastre.
Aceste patru abilitati – a cere, a primi, a da si a refuza – formeaza un intreg, un 100%, iar in conditii de echilibru fiecane din cele patru reprezinta 25%. Cand nu refuzam, atunci energia asociata refuzului, acei 25%, ii directionam catre una, doua sau trei din celelalte abilitati, pentru a mentine energia intregului. La fel, daca dai prea mult, e clar ca iei din alta parte, de la “a cere”, “a refuza” sau “a primi”. Ideea e ca mereu vom avea aceeasi cantitate de energie pentru cele patru abilitati.

Adriana Titieni: Cum ne dam seama ca “a da” este in dezechilibru?

Claudia Jimeno Beltran: Ne putem da seama ca “a da” e in dezechilibru atunci cand dam prea mult (specific mamelor), atunci cand nu dam sau atunci cand dam ceva si asteptam ceva in schimb.
Vreau sa atrag atentia ca a da inseamna a oferi ceva in mod gratuit; daca astepti ceva in schimb inseamna ca e vorba de o vanzare in care nu ai anuntat pretul. Cand asteptam ceva in schimbul a ceea ce oferim, chiar daca este un zambet, atunci ce facem noi este o vanzare. De aceea ii sfatuiesc pe cei care fac asta sa anunte pretul, spunand, de exemplu “Eu fac asta pentru ca tu sa fii fericit”; in aceasta situatie, celalalt poate accepta sau nu ceea ce avem de oferit.
Desi suntem obisnuiti sa-l privim ca fiind ceva firesc, este un mare dezechilibru in “a da“, pentru ca de aici pornesc cel putin 50% dintre conflicte.

Un alt dezechilibru legat de “a da” e atunci cand ii dam celuilalt ceva si, desi a trecut momentul in care am dat, continuam sa gestionam ce am dat ca si cum ar fi inca al nostru, asta inseamnand ca de fapt nu am dat. Sa luam, de exemplu, situatia in care o mama ii face cadou fiului ei adolescent un tricou. Acestuia nu-i place insa tricoul si il arunca sub pat, iar mama il gaseste si il ia la rost: “De ce nu porti tricoul?”, “Imbraca tricoul la scoala”. Mama greseste in acest caz pentru ca tricoul nu mai este al ei, ci al copilului, odata ce l-a primit in dar. Cu alte cuvinte, “a da” sanatos si echilibrat inseamna a oferi ceva pentru ca-ti face placere sa oferi, fara sa te astepti la ceva in schim, fara sa te super daca n-ai primit nimic in schimb.

Adriana Titieni: Ce inseamna “a primi”?

Claudia Jimeno Beltran: A primi inseamna sa receptionezi si sa pastrezi ce e bun pentru tine (de preferat). Atunci cand pastrezi orice – cuvinte urate, injurii, comportamente care nu-ti convin – incepi sa functionezi ca un „cos de gunoi relational”, iar asta inseamna ca abilitatea de a primi este in dezechilibru. Un alt dezechilibru in a primi este atunci cand, de exemplu, ti se spune “Ce dragut te-ai imbracat azi”, la care tu reactionezi zicand “Spui asta doar asa, de fapt nu sunt draguta”. In cazul acesta n-ai primit nimic, doar ai receptionat un mesaj. Alte dezechilibre in a primi sunt in situatiile cand cineva zice “Ai facut foarte bine raportul”, iar tu raspunzi zicand “Am ajutat o colega, nu e meritul meu” sau cand copilul iti spune “Esti cel mai buna mama din lume”, iar tu ii raspunzi “Ei, asa crezi tu, pentru ca ai o singura mama”.

Un alt dezechilibru in a primi e atunci cand primesti ceva si te simti obligat, dator sa dai ceva in schimb. De exemplu, tu imi spui “La multi ani!”, iar eu ma simt datoare sa aflu cand e ziua ta pentru a-ti ura “La multi ani!” la randul meu, fara sa conteze daca vreau sau daca imi face placere. E ca si cum eu ti-as da un mar si tu mi-ai da alt mar in schimb – de fapt imi dai marul inapoi si o sa tot continuam sa facem asta, fara ca vreuna din noi sa primeasca de fapt ceva.
Un alt dezechilibru in a primi e atunci cand primesti si te simti vinovat ca primesti, gandindu-te ca nu meriti.

Adriana Titieni: Ce dezechilibre exista in “a cere”?

Claudia Jimeno Beltran: Dezechilibrele in “a cere” au loc in mai multe cazuri: cand doar ceri si iar ceri (mai ales daca cerinta vine in forma de exigenta), cand ceri doar pentru ca stii ca o sa primesti un raspuns pozitiv, afirmativ, cand ceri si te simti prost sau vinovat ca faci asta sau cand ceri si te simti dator sa faci ceva in schimb pentru ca ai cerut.

Adriana Titieni: Am ajuns si la “a refuza”. Ce dezechilibre exista aici?

Claudia Jimeno Beltran: Ai un dezechilibru in abilitatea de “a refuza” atunci cand nu poti spune “Nu” ferm si senin, cand te simti prost ca ai zis nu, cand te justifici prea mult pentru refuzul tau, cand te simti dator sa faci ceva pentru ca ai spus “Nu” (si crezi ca refuzul tau e o nenorocire fata de celalalt) si, nu in ultimul rand, cand respingi. Respingerea vine intotdeauna cu o incarcatura de frustrare, de agresivitate, de reprosuri. E ca atunci cand cineva vine sa te imbratiseze si tu il impingi. A refuza corect presupune a-i spune celui care vrea sa te imbratiseze ca nu vrei sa fii imbratisat.
De fapt, refuzul dezechilibrat vine din faptul ca nu putem spune Nu si il agresam pe celelalt ca sa inteleaga ca mesajul nostru este Nu, dar noi nu vrem sa-l spunem; preferam sa reprosam 10 minute, fara sa zicem Nu.

Aceste patru abilitati de care am vorbit sunt interconectate. Fiecare dintre noi are o schema diferita de functionare in aceste patru abilitati, pentru a comunica, iar daca incepem sa vedem care sunt caracteristicile noastre generale o sa ne dam seama ca fie refuzam mai putin sau dam prea mult sau primim ce nu ne convine, cerem prea mult sau nu cerem. O sa vedem ca in fiecare relatie exista variatii ale mediei acestor abilitati.

In momentul in care incepem sa comunicam mai bine cu noi insine, incepem sa ne uitam la noi si incepem sa vedem cum putem oferi sau cere sau primi sau refuza echilibrat (putem incepe cu oricare din cele patru), atunci vom vedea cum toate celelalte vor incepe sa se echilibreze.


otter.ro
Ultimele articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s