Stii sa asculti?

Viata noastra este plina de evenimente, de noi provocari, trebuie sa respectam termene, sa convingem noi parteneri de afaceri, sa-l obisnuim pe copil sa nu se bage in discutiile adultilor si multe altele. Toate acestea ne fac sa uitam de faptul ca din cand in cand este nevoie doar sa ascultam, si nu numai sa ne impunem parerile sau convingerile, sa ne spunem ofurile, vorbind neintrerupt.

Ganditi-va doar de cate ori v-ati ascultat copilul pe parcursul unei zile, fara a interveni sau fara a va impune. Eu va sfatuiesc sa adoptati ,,pozitia marului”, specifica psihologului. Preluand aceasta pozitie nu trebuie decat sa ascultati persoana din fata voastra, fara a replica sau judeca, mimica fetei sa fie neutra- nu zambim, nu ne incruntam, iar pozitia sa fie fata-n fata cu cel care vi se destainuie, la nivelul lui (te asezi in genunchi sau pe scaun, daca este vorba de un copilas), privindu- l permanent.

Persoana care se destainuie se va simti in centrul atentiei, va fi mandra de ea si incantata de faptul ca este ascultata, capatand incredere in propria persoana. Cei mai buni parteneri de ,,stat la povesti” sunt copiii. Ei sunt creativi, au o imaginatie debordanta, iar in momentul in care isi dau seama ca sunt ascultati iti pot spune lucruri pe care nu le aflai daca i-ai fi pus o multime de intrebari. Parintii pot evita astfel certurile, pedepsele, acumularea de nervi si tensiune.

Pana in jurul varstei de 3 ani, copilul va asculta cu interes, va priveste cand vorbiti cu el si repeta dupa voi cuvinte sau propozitii. Dupa aceasta varsta, curiozitatea este pregnanta, este etapa lui ,,DE CE?”. Limbajul se va dezvolta, copilul incepe sa construiasca propriile propozitii sau fraze. Dupa varsta de 4 ani jumatate, gandirea, memoria si imaginatia sunt puse in valoare. Astfel, el va dori sa povesteasca ce a facut la gradinita, ce a vazut la televizor, ce a discutat cu colegii, toate evenimentele pe care le-a trait in acea zi.

Nevoia de a fi ascultat se impune cu precadere dupa varsta de 6 ani. Copilul nu mai inventeaza foarte mult, ci iti relateaza totul cu maturitate si seriozitate. Daca insa va fi repezit, dojenit sau neascultat, copilul se va interioriza, isi va cauta un nou partener de conversatie, care poate fi chiar si o jucarie sau un prieten imaginar, iar relatia afectiva cu parintii va fi depreciata.

Iata un exemplu de greseala de comunicare intre parinte copil- Cel mic vine de la scoala si va spune ,,Mami, astazi in timpul orei de matematica am fost pedepsit de doamna.” Parintele imediat ii da raspunsul ,,Pai bineinteles ca nu ai fost cuminte. Iar te-ai jucat cu Mihai, nu ai fost atent si te-a pedepsit”. Copilul inceraca sa-ti povesteasca ,,Nu, mami, nu m-am jucat, am fost atent, doar ca am uitat caietul acasa si doamna s-a suparat.“ ,,Pai, sigur, ti-ai uitat caietul pentru ca aseara ai stat la televizor si nu ti-ai facut ghiozdanul, iar de dimineata erai in intarziere si ai plecat fara caiet….”. Si astfel discutia poate continua la nesfarsit, parintele dojeneste, se enerveaza si poate chiar il pedpeseste si el pe copil. Aceasta este o pozitie defensiva a interlocutorului, care incearca sa anticipeze diverse intamplari si cauze ale evenimentelor.

Daca insa mama ar fi incercat sa asculte fara a certa, copilul ar fi expus intreaga intamplare, chiar si-ar fi recunoscut fapta si si-ar fi insusit pedeapsa, considerand-o indreptatita. Insa, daca reactia parintelui este asemanatoare celei din exemplu finalul nu va fi altul decat dezamagirea copilului, nerecunoasterea faptei si neadmiterea greselii. In final, copilul va conidera ca invatatoarea l-a pedepsit pe nedrept, iar ulterior copilul va mai repeta greseala, ca o ofensa pentru ca pe el nimeni nu l-a ascultat si el nu si-a spus parerea legata de uitarea caietului( poate l-a confundat cu unaltul, care are coperta identica).

Exista numeroase moduri prin care copilul ne atentioneaza ca nu este luat in seama sau nu este ascultat de adulti: este violent cu alti copii sau cu obiecte, animale, va lovi, va musca, va ciupi, ori acumularea de note mici, chiulul de la scoala, nu mai respecta normele de igiena sau de politete.
De aceea, acordati-i copilului vostru timp, tratati totul cu rabdare si intelegere, priviti-l in ochi, incurajati-l sa vi se destainuie.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s