Rezolvarea conflictelor

In orice familie apar la un moment dat conflicte – mai mici sau mai mari – pe diverse teme, intre parinti sau intre ei si copii. De cele mai multe ori e vorba de conflicte mici, dar care se pot transforma usor in conflicte mari, de cele mai multe ori pentru ca nu stim sa le gestionam.
Conflicte apar mereu, in orice familie, iar a reusi sa faci fata conflictului si a-l depasi este una dintre abilitatile esentiale pe care orice parinte ar trebui sa i le transmita copilului sau. Un mod de a aborda conflictele si de a le evita poate fi cel in care noi cedam tot, dar din pacate acest mod nu asigura, pe termen lung, o rezolvare pozitiva a conflictului. Adesea, lucrurile nespuse la timp se acumuleaza, ajung sa ne apese si la un moment dat rabufnim.

Conflictul porneste, aproape intotdeauna, de la o diferenta intre noi si altcineva, diferenta pe care nu o acceptam sau pe care nu stim sa o gestionam.
Printr-o comunicare eficienta putem insa gestiona conflictele cu cei din jurul nostru, prin cuvintele pe care le folosim putem aborda conflictele intr-un mod care sa le rezolve si chiar sa le transforme in ceva mai bun. Odata ce trecem de conflict putem sa relationam la un cu totul alt nivel si ne intelegem mult mai bine cu persoana cu care am avut conflictul. Pentru a ajunge in acest punct sunt anumite etape de parcurs, importante intr-un conflict mai mic sau mai mare.

In primul rand trebuie sa invatam sa-l ascultam pe cel din fata noastra. Sa luam exemplul unui cuplu de parinti care are un conflict legat de sportul pe care ar trebui sa-l practice copilul lor – tatal vrea sa il dea la fotbal, mama vrea la baschet. Intr-o astfel de situatie, cel mai important este ca parintii sa se asculte unul pe celalalt, intelegand ca ascultarea presupune, intr-o prima etapa, in orice fel de conflict, a-l confirma pe celalalt si a-i confirma pozitia. Asta inseamna sa nu-l confundam pe celalalt cu parerea lui diferita de a noastra intr-un anumit moment. In exemplul dat, o reactie care il confirma pe celalalt este un “Da” spus de mama in momentul in care tatal spune ca vrea sa il dea pe copil la fotbal – “Da, tu vrei sa-l dam la fotbal”.

Pe de alta parte, atunci cand reactionam spunand “Nu” il negam de fapt pe celalalt si ii negam parerea, iar in acest caz el nu va face decat sa gaseasca o multime de argumente pentru a-si sustine parerea si sa se enerveze (mai devreme sau mai tarziu), pentru ca in primul rand el nu este ascultat.

Asa se intampla si cu copiii nostri atunci cand isi doresc ceva cu ardoare. Si in relatia cu ei trebuie in primul rand sa constientizam aceaste dorinte, sa recunoastem ca ele exista pentru copiii nostri. De cele mai multe ori negam ca exista o parere sau un sentiment diferit la celalalt, din simplu motiv ca acestea nu intra in sistemul nostru de valori, de gandire sau pentru ca difera de parerile si de sentimentele noastre.

Pentru a gestiona corect un conflict este esential sa-l ascultam pe celalalt. A-l confirma – “Da, tu crezi asta, tu vrei asta” nu inseamna sa fii de acord cu el (cu ce gandeste sau crede), sa gandesti ca el. Confirmandu-l pe celalalt recunosti ca are dreptul la propria parere, la propriul fel de a fi, indiferent daca este un adult sau un copil.

Facand aceste lucruri – ascultarea si confirmarea – deja mult din puterea conflictului scade, pentru ca celalalt nu mai simte nevoia sa-si apere punctul de vedere, pentru caa fost recunoscut.

Urmatoarea etapa este enuntarea propriului nostru punct de vedere. Enuntarea nu ar trebui sa fie de genul: “Da, tu crezi ca ar fi bine sa-l dam pe copilul nostru la fotbal, dar eu cred ca nu e o idee buna” – acest “dar” nu face decat sa-i nege celuilalt parerea. Pentru a ne exprima corect parerea trebuie doar sa o alaturam parerii celuilalt: “Da, tu vrei sa-l dam la fotbal SI eu vreau ca el sa mearga la baschet”. Facand asta ne putem distanta putin de pererile contradictorii si putem vedea mai clar ce anume putem face cu ele – le putem reuni in ceva util pentru amandoi, ramanem la pareri diferite sau ajungem la o decizie pana la urma?

O a treia etapa consta in a confrunta cele doua pareri. Fiecare punct de vedere are multe lucruri in spate, care ne determina sa avem o anumita opinie – lucruri legate de aspectul emotional, perceptii asupra notiunilor de “bine” si “rau”. De aceea propun confruntarea parerilor, pentru a afla motivele care ne determina sa avem astfel de opinii (ce anume il face pe tata sa doreasca sa-l dea pe copil la fotbal si ce anume o face pe mama sa vrea sa il dea pe copil la baschet).

La final, dupa ce fiecare a explicat motivele pentru care are o anumita parere, ajungem sa stabilim ce difera in opiniile noastre, dar si ce se aseamana (ambii parinti sunt de acord ca sportul conteaza in dezvoltarea copilului si ca e bine ca el sa practice un sport, sunt de acord asupra bugetului alocat pentru aceasta activitate, asupra timpului disponibil..). In acest context se poate lua o altfel de decizie (il duc pe copil o data la fotbal, o data la baschet si il lasa pe el sa aleaga sportul pe care vrea sa il practice), mult mai buna pentru toti cei implicati si transformand conflictul intr-o comunicare reala, constructiva.

Materialul de mai sus are la baza interviul cu psihologul Cati Calin, trainer specializat in comunicarea prin metoda ESPERE, realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti”.

Daca vrei sa afli in fiecare saptamana ce mai e nou pe itsybitsy.ro, aboneaza-te la Newsletter.

 


otter.ro
Ultimele articole

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s