„Legile” disciplinei

Cand ii cerem unui copil sa fie disciplinat, de fapt, ii cerem sa urmeze niste reguli. Care sunt aceste „legi” ale disciplinei? Cum ii ajuta pe copii sa se dezvolte armonios?

Fiecare familie are propriul sau set de reguli si norme, ca orice alt grup, ca orice societate. Iar pentru a respecta aceste reguli, avem nevoie sa ne modelam comportamentul, sa il reglam. Asta este disciplina.

Iar pentru a fi disciplinati, avem nevoie de constiinta de sine, ce se constituie in jurul varstei de trei ani. Un copil invata sa isi controleze anumite impulsuri prin activitati de rutina, incepand cu primele luni de viata. In alte cuvinte, cel mic isi formeaza autocontrolul si invata sa prevata urmarile actiunilor sale.

Atentie! Pana la 3 ani, copiii nu sunt indisciplinati si nici rasfatati!

Varsta prescolara este cea mai potrivita pentru a incepe sa iti inveti micutul sa respecte regulile familiei, atat cat poate la nivelul sau de dezvoltare.

Reusita stabilirii regulilor va fi cu atat mai usoara, pe masura ce folosesti urmatoarele reguli „legi”, metode ce au la baza psihologia copilului.

  • Organizarea adecvata a casei

Sa nu uitam ca locuinta noastra este si locuinta copiilor nostri. Acestia au nevoie de spatiu in care sa se miate, sa nu fie inconjurati de obiecte care le pot face rau sau care, dimpotriva, pot pati ceva in joaca micutilor. Astfel, intr-o casa bine organizata, micutul tau va fi ferit de un comportament considerat „indisciplinat” – nu se va rani, nu va sparge nicio vaza, nu va strica niciun aparat.

  • Ofera-i copilului ocazii de a-si asuma responsabilitati corespunzatoare etapei de dezvoltare.

Inca de la prima incercare pe care o va face copilul sa manance singur, incurajeaza-l, chiar daca va murdari totul in jurul lui. Incercarile repetate il vor deprinde sa-si controleze miscarile, sa se incadreze in anumite cerinte de disciplina. Pe masura ce incearca să manance singur, apoi sa se imbrace singur, isi formeaza independenta si autocontrolul.

Toate incercarile facute de copil, cer la inceput rabdare si ingaduinta. Fara indoiala ca ii va lua mai mult timp sa se imbrace singur, decat daca l-ai imbraca tu. Insa pentru el, primele castiguri ale independentei au o importanta mult mai mare, oferindu-i posibilitatea de a-si dezvolta pozitiv dorinta de libertate si independenta.

  • Trateaza diferit actiunile si sentimentele copilului

Când copilul plange pentru ca isi doreste sa manance prajitura de pe dulap dar nu incearca sa se urce ca sa si-o ia singur, inseamna ca si-a dobandit posibilitatea de a-si controla actele, dar nu si sentimentele, trairea afectiva.

Impulsul afectiv, emotional, se deprinde mai lent; de multe ori, nici ca adulti nu reusim totdeauna sa ne controlam reactiile emotionale. De cate ori nu realizam ca am facut o greseala, fiindca am avut emotii, sau de cate ori nu ne exprimam supararea prin cuvinte care nu sunt niciodata urmate de actiune?

Aminteste-ti numai de cate ori ai spus cuiva care te-a infuriat: “Am sa te omor!”. Desigur, nu ai facut asta niciodata. Asa ca, atunci cand copilul se supara si plange deoarece i s-a interzis sa faca ceva si nu o face, inseamna ca poate sa-si controleze actele. Autocontrolul actiunilor este incadrarea liber consimtita in disciplina.

  • Intelegerea sentimentelor il ajuta pe copil sa-si formeze autocontrolul

Se realizeaza prin tehnica reflectarii in oglinda a sentimentelor. Daca atunci cand copilul are febra si i s-a interzis sa se joace afara, el va fi necajit si suparat, spune-i ca intelegi ca este necajit pentru ca nu are voie sa se joace. El va capata incredere in tine si va sti ca este sprijinit si ajutat cand ii este greu. Increderea in cei din jur se va vedea si in efortul pe care il va face pentru a se incadra intr-o regula de disciplina.

  • Lasa-ti copilul sa traga singur consecintele actiunilor lui

Sa luam un exemplu. La micul dejun, copilul se joaca mai mult decat sa manance – arunca bucatele de paine, bate cu tacamurile in masa. Mama nu il cearta, nu se enerveaza, dar il da jos de la masa si ii strange mancarea. Curand, foamea il va pedepsi pe cel mic. Astfel, isi da seama ca, daca nu s-a comportat frumos la masa, a ramas fara mancare. Consecinta naturala va fi ca micutul isi va schimba comportamentul – „O data ars, nu mai bagi mana in foc!“

Nu-l priva de ceva ce este esential pentru el. Daca a scris pe pereti, nu-l vom pedepsi niciodata prin a-i suspenda aniversarea zilei de nastere, sau sarbatorirea pomului de iarna. Astfel de pedepse sunt crude si nedrepte.

Putem sa redirectionam dorinta copilului de a desfasura o activitate care este fie riscanta pentru integritatea lui, fie a altor copii sau chiar deteriorarea unor obiecte si sa-l angajam in alt tip de activitate.

Redirectionarea, pentru a fi eficienta, este nevoie sa fie consecvent folosita si cere perseverenta adultului. Nu intotdeuna redirectionarea da rezultate.

Copilul va incerca insistent si cu tenacitate sa obtina ceea ce isi doreste, dar tine de adult sa isi mentina reglementarile si sa dea sens interdictiei.

Predictibilitatea este la orice varsta o conditie de a intelegerii regulilor care conduc la autodeterminare si inscrierea in disciplina.

Autor articol: Carmen Anghelescu – Psiholog, Sef Departament Educatie timpurie Centrul Step by step pentru educatie si Dezvoltare Profesionala

sursa foto: freedigitalphotos.net


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s