Alimentatia, un calvar sau o bucurie pentru copilul tau?

Una dintre cele mai discutate teme de catre mamici este „Ce sau cat mananca copilul tau?” Exista mamici pentru care ora mesei bebelusului este un calvar si un nou prilej de enervare, precum si mamici pentru care hranitul copilasului este o activitate placuta si plina de satisfactii.

De cele mai multe ori ne suparam pentru ca cel mic nu mananca atat cat am dori noi si incercam toate metodele de a-l convinge: il lasam la masa cu jucaria/jucariile preferate, se uita la televizor in timp ce mananca, cantam la masa, castronelele si linguritele sunt cu tot felul de modele si in diverse forme, ori ne plimbam cu castronelul dupa copil prin casa, ori prin parc, dandu-i cate o lingurita din cand in cand si tot asa.

Daca toate acestea nu reusesc, trecem in extrema cealalta, nu mai suntem asa indulgenti, tipam, il pedepsim, il fortam sa manance tot, iar masa se termina cu multe lacrimi, tensiune, iar copilul nu mai vrea sa vada mancare in fata ochilor mult timp dupa acest episod trist.

Ambele atitudini sunt gresite si dau rezultate doar temporar. Copilul nu-si va forma deprinderi, nu-si va satisface nevoia de hrana cu placere, relatia afectiva cu mama sau cu persoana care il hraneste (bunica, bona, tata, etc) va fi deteriorata si ulterior vor aparea tulburari de comportament.

Iata cateva sfaturi care au rolul de a va ajuta in formarea si satisfacerea nevoii de hrana a copilului, si implicit se vor evita diversele complicatii de ordin psihic sau organic.
• Stomacul bebelusului/ copilului este mult mai mic fata de al nostru, iar el se va satura cu o cantitate mult mai redusa cantitativ, fata de un adult;
• La ora mesei nu ne jucam, nu ne uitam la televizor, nu ne plimbam prin casa, ci doar ne asezam la masa, fiecare in scaunul lui si mancam. Mama il poate incuraja pe cel mic, in sensul de a-l lauda atunci cand mananca singur cu lingurita (chiar daca jumatate din mancare este pe hainutele lui), de a-l apluda daca a mancat mai mult de jumatate din farfurie, fara a-l forta.
• Nu asezati pe masa toate felurile de mancare, in special desertul. Fiecare la randul lui.
• Evitati sa bea apa in timpul mesei, ci dupa.
• Copilul se ridica de la masa, dupa ce a mancat si nu in timpul mesei se poate plimba, iar revine la farfurie si tot asa.
• Cel putin in primul an de viata supravegheati-l permanent cand mananca, pentru a evita diversele pericole- se poate inneca cu mancarea, poate varsa pe el supita destul de calduta, etc
• Daca ati introdus un aliment nou in meniu, ori un nou fel de mancare, iar copilul nu vrea sa-l manance sau sa-l deguste, nu tipati la el si nu il amenintati; „Altceva nu primesti, daca nu mananci asta„.
• Nu insistati la nesfarsit sa manance tot din farfurie, daca cel mic spune „Nu mai pot„. Puteti sa-l convingeti treptat „Hai macar o lingurita!”, „Uite asta este pentru mami, iar urmatoarea lingurita pentru tati si gata!”
• Obisnuiti-l sa mestece, fara a-l menaja excesiv cu feluri de mancare pasate. Un bebelus poate sa mestece singurel un biscuite mai moale sau o banana inca de la varsta de 8 luni.
• Aspectul mancarii asigura peste 30% din reusita unei mese. De aceea, atrageti-l pe cel mic cu feluri de mancare cat mai atragator aranjate si ornate.
• Empatizati cu cel mic – gustati si voi din mancare, incercati sa va dati seama de ce refuza sa manance, ce anume il indispune.
• Puterea exemplului functioneaza si data aceasta. Luati masa impreuna, fara a va uita la televizor in acel timp si respectati regulile de baza la masa. Copilul sigur va va imita.

Consecintele in timp ale fortarii sa manance tot sau ale presiunii permanente a celor din jur sunt anorexia si bulimia. Acestea sunt tulburari in alimentatie, dar cauzele principale sunt de ordin psihic. Apar atunci cand persoana are o parere deformata despre sine, este stresata, trece printr-o perioada dificila in viata ei, marcata de diverse conflicte (decesul unei persoane apropiate, divortul parintilor, schimbarea scolii/ liceului, deceptia in dragoste, neacceptarea intr-un grup de prieteni, nereusite scolare, etc.) precum si datorita fortarii excesive de a manca, in special la anorexici.

Un copil care sufera de anorexie va manca pentru a face placere parintilor, va fi crispat pe tot timpul mesei, dar dupa masa va voma totul. Neacordarea atentiei de catre un parinte, neimplicarea in diverse activitati la gradinita sau la scoala, lipsa aprecierii celor din jur, jignirea copilului cu remarci de genul „Nu esti in stare de nimic!„, „Dau banii pe mancare degeaba, pentru tine!” sunt alte cauze care genereaza aparitia acestei boli.
Copilul bulimic mananca foarte mult, fara incetare si nu pentru a-si potoli senzatia de foame, ci pentru a se simti bine din punct de vedere psihic. De cele mai multe ori, crizele de bulimie apar cand elevul are de sustinut un examen, ori parintii se cearta permanent in prezenta lui, colegul de banca nu ii mai vorbeste,etc. Copilul se refugiaza in mancare, mananca pana considera ca si-a consumat „nervii” si stresul a disparut, apoi varsa, este apatic si depresiv.
In ambele cazuri este nevoie de interventia unui specialist (psiholog, psihoterapeut, doctor), dar parintii pot preintampina si evita aparitia acestora.


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s