Evenimente de familie
Cititul, intr-o societate in care copiii prefera sa se uite la televizor


1) Lectura arata imaginatia care trebuie sa construiasca, sa-si imagineze intelesul cuvintelor, al lucrurilor citite. Televizorul insa blocheaza procesul imaginativ, oferind imaginile de-a gata (deja formate). (Winn,1996)

2) Lectura presupune un ritm mai incet sau mai rapid, in functie de capacitatea de intelegere a textului (cat de rapid), in timp ce televiziunea, impunand un ritm foarte rapid, cel al derularii imaginilor, depaseste capacitatea omului de a procesa informatia.

3) Cititul inseamna concentrarea mintii, dezvoltarea atentiei, iar televizorul, dimpotriva, sustine o atitudine pasiva, nefiind dirijata de interior, ci captivata prin stimuli externi.
Cercetarile arata, de asemenea, ca in cazul in care o primesc de la televizor, copiii proceseaza informatia in mod diferit decat atunci cand o lectureaza: ”Cei care au vazut povestea la televizor au descris efectele vizuale si actiunea personajelor, in timp ce grupul care a lecturat povestea a descris mai mult dialogul povestirii si a dat mai multe informatii despre continutul textului si despre personaje.” (Healy, 1990).

Obisnuiti cu televizorul, copiii asteapta ca lectura sa le puna la dispozitie (sa aduca cu sine) si imaginile, ca intelesurile sa fie primite de-a gata, ca cititul sa fie comod, relaxant si pasiv, ca ritmul in care se primesc infomatiile sa fie rapid, caci altfel isi pierd rabdarea. Daca asteptarile le sunt inselate prin confruntarea cu o experienta cu totul diferita, atunci se plictisesc, incep sa se gandeasca la altceva sau pur si simplu citesc alunecand peste litere si cuvinte, fara sa priceapa intelesul.

Prin prisma celor prezentate anterior, se poate ajunge la concluzia ca structura corticala a celor care au crescut cu televizorul va defavoriza in mod decisiv capacitatea de a citi. In acest sens, dr. M. Russel Harter, un cunoscut cercetator al relatiei dintre lectura si dezvoltarea creierului de la Universitatea din Carolina de Nord, subliniaza: “Daca o anumita parte a cortexului este disponibila lecturii, iar aceasta parte nu serveste functiei cititului, mai cu seama in perioada copilariei, atunci poate avea loc o reorganizare care permite unei alte functii sa devina mai dezvoltate”. (Ibidem, p. 209)

Asadar, incapacitatea de a citi a copiilor de astazi nu se datoreaza atat indispozitiei pe care ei ar arata-o fata de o activitate care cere un efort mai mare decat vizionarea TV, cat mai cu seama unei nedezvoltari normale a cortexului, fenomen care ingreuneaza intelegerea si insusirea lucrurilor citite.

Proportional cu timpul acordat vizionarii TV, scade capacitatea de a adanci intelesurile ascunse dincolo de randurile parcurse. Pentru omul societatii tehnologiei video, cartea se pare ca va fi un obiectiv tot mai indepartat, un lucru plicticos, fiindca nu mai poate citi, urmari si intelege.

(preluare din cartea "Efectele micului ecran asupra mintii copilului" de Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu si Andrei Dragulinescu)