De ce m-am despartit de scoala publica

Sunt un parinte care am decis sa ma despart de scoala publica si sa imi educ copiii la domiciliu – adica sa fac homeschooling. Daca in alte tari acest lucru este posibil si incurajat, poate ar fi timpul sa se miste ceva si in Romania. Nu-mi este indiferent cine imi educa pruncii si pe mainile cui incape sufletul si mintea lor.

Desigur, ideea de a iti tine copiii acasa este din start nelinistitoare. Prejudecatile si argumentele contra ar putea curge neintrerupt.

Socializarea
Care va sa zica, scoala ajuta socializarea copiilor din acelasi segment de varsta. Cum? Foarte simplu, invatam sa vorbim cu “tovarasii” de clasa.

Capcana? Ce vorbesc copiii intre ei devine foarte important. Insa valorile pe care le impartim copiilor nostri s-ar putea sa nu fie universal valabile, pentru ca nu ne ghidam toti dupa acelasi model.
Ce se intampla, concret? Brusc, copilul simte nevoia acuta de a fi acceptat de un anume grup mai special – normal, face parte din noi dorinta de a apartine unui grup, de a fi acceptati de el. Pentru asta, va face tot ceea ce grupul cere. De aici nu e greu sa iti dai seama ce va urma. Dupa aceea auzi aceeasi scuza, devenita penibila de ceva timp, a parintelui: “nu mai stiu ce sa ii fac, i-am dat de toate, dar s-a schimbat “. Si este normal, deoarece, conform procesului de socializare, copilul se adapteaza la nevoile grupului si incepe sa ia parte la activitatile specifice lui. Nu este nimic rau in a avea un grup de prieteni, dar cu siguranta devine rau in momentul in care atitudinea devine cliseu – daca nu esti ca noi sau cu noi, nu esti de al nostru.

Cum socializez eu cu copiii mei si cum le dezvolt capacitatea de relationare? Vacantele la munte sau la mare, vizitele la manastiri si alte muzee, toate sunt puncte de intersectie cu alti oameni, alti parinti, copii de facturi diferite, cu care interrelationezi si te dezvolti, adaptandu-te, invatand in mod permanent unicitatea fiintei umane si mai ales diversitatea ei.

Independenta si clopotul de sticla
Vei spune ca pruncul va creste dependent de tine. Gresit – putina dependenta este necesara. Uite cat de multi copii traiesc cu cheia de gat. Ai sa razi si ai sa spui ca nu e nimic rau in asta, ca doar ai crescut la fel. Da? Si ai uitat ce ai facut pe ascuns? Sau tu ai fost copil model si de la scoala ai venit direct acasa si te-ai ocupat numai de teme ? Nu nega, ai avut partea ta de nonconformism, numai ca acum regulile s-au schimbat, conditiile s-au schimbat, iar daca faci comparatia cu ce a fost, gresesti si din start argumentele tale nu sunt valide.
Singura autoritate recunoscuta este parintele. Fara frica, ci cu respect fata de el creste copilul. Asa cum faci tu cu Dumnezeu. Nu a zis nimeni sa iti cresti copilul intr-un bol de sticla. Educatia acasa nu presupune, in mod automat, sa stai strict in casa. Ora de educatie civica se tine extraordinar de bine in parc. Ora de cunoastere a mediului – in gradina, in padure…

Competitia
Alta prejudecata – copilul tau nu va invata ce inseamna competitia.

Tu ai invatat asta in scoala, desigur, dar tot acolo ai invatat si sa nu iti placa oamenii mai buni ca tine. Competitia este o lectie peste care nu sare nimeni, pentru ca este in natura omului sa isi depaseasca mentorul.

Pot continua asa mult si bine. Sa imi pui intrebari si eu sa iti raspund. Nu vreau sa te conving ca alternativa pe care eu am ales-o este buna si pentru tine. Dar in ultima instanta, si tu faci acelasi lucru cand angajezi meditatori, pentru ca la scoala nu este timp sau profesorul nu este bun. Tot educatie la domiciliu se numeste.

Daca partea financiara iti permite si cunosti conceptele si instrumentele lor, o simpla organigrama si un bun feed-back, un scop bine stabilit, atunci alternativa la educatia in sistemul institutionalizat este educatia acasa. Mult mai bogata in varietate, in cunostinte si lucruri frumoase.

Sigur ca si in scoala publica se invata, dar acolo exista si o educatie subterana, « la negru», de care copilul tau nu poate scapa. Care? Sa insir cateva exemple banale: copil bagat cu capul in vasul de toaleta si tras apa de doua ori, colegul de banca cu un vocabular bun pentru un inceput de lectie de sexologie, fatuca ce a scapat noaptea la TV pe un program de adulti, povestind a doua zi ce ii facea nenea lu’ tanti care tipa, injuraturile care ajung o forma de salut.

Iti urez nervi tari si multa rabdare, pentru ca, din momentul in care copilul tau a invatat expresiile deja specifice, va trebui sa i le explici, altfel le va lua ca atare si le va ingloba bagajului sau emotional. Nu imi spune ca sunt exceptii, pentru ca nu mai sunt. A fost exceptie la primul copil, in momentul in care s-a extins la mai mult de trei elevi din zece, devine regula.

In alte tari, si in special in SUA, educatia la domiciliu nu este o utopie, ci o realitate in care oamenii au inteles ca a fi parinte este cel mai important lucru pe care il faci in viata. O slujba iti poti gasi oricand, ca esti gradinar sau contabil, ca esti pedagog sau medic, orice ai face, o faci pe langa singura slujba importanta, aceea de parinte.

Pentru ca altfel ai ramas insarcinata in mod gratuit. Dincolo de orice convingere stiintifica pe care o ai, nimeni nu a tipat in locul tau cand ai nascut si nimeni altcineva nu a stat noaptea treaz cand copilul era bolnav, nimeni nu ti-a tinut locul pe timpul sarcinii. Inca o data, nimeni nu o sa iti spuna ca nu ai stiut sa decizi pentru pruncii tai, dar pe ascuns te vor trage la raspundere.

Tu ce parere ai despre sistemul de invatamant din Romania?


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s