Anatomie
Plansul

Plansul poate fi definit ca o manifestare a tristetii, a durerii, fiind insotit, adesea, de lacrimi si suspine. Plansul e asociat frecvent cu bebelusii, despre care se crede ca plang de multe ori fara motiv.

Copiii au insa intotdeauna cateva motive bine definite si clare pentru care plang. Doar ca, uneori, cei mari nu sunt suficient de atenti si nu observa motivul. Nici un proaspat parinte nu este pregatit suficient sa auda plansul bebelusului.. el plange, plange si iar plange. Fiecare nou-nascut se comporta diferit, atat unul fata de altul, cat si de la o zi la alta.

Cei mai multi bebelusi petrec 7% din zi plangand, plansul fiind un raspuns involuntar la ceva care le provoaca disconfort. Iar principalele motive pentru care un bebelus plange ar putea fi generate de foame, suparare sau somn.
Desi e greu de crezut ca, la varsta lui, un bebelus se poate supara, neavand motive pentru asta, se pare ca exista destule: fie nu are scutecele schimbate, fie nu-si simte mamica in apropiere, fie il deranjeaza faptul ca este zgomot in jurul sau.
Copiii mici nu-si pot ascunde sentimentele, nu au niciun interes sa o faca si isi vor exprima intotdeauna sentimentele, iar modul in care o vor face este simplu: daca sunt fericiti si relaxati, daca nu sunt deranjati de nimic si mamica le este aproape, atunci vor rade si vor ganguri fericiti; in schimb, daca ii deranjeaza ceva si parintii nu le sunt prin apropiere, atunci isi vor manifesta tristetea plangand.

Pe cand la bebelusi plansul este o modalitate de exprimare a unor nemultumiri sau suparari, la adulti plansul se poate datora unui moment fericit.
Nou-nascutul receptioneaza cu toate simturile tot ce se intampla in jurul lui, toate aceste senzatii devenind coplesitoare pentru bebelus. Avand un sistem nervos nematurizat inca, pentru el constituie o problema prelucrarea tuturor perceptiilor - lumina, voci, galagie, miscari, muzica.

Astfel, sistemul lui nervos este permanent solicitat si din aproape in aproape se va ajunge la inevitabila catastrofa de seara (cand si in familie e mai multa agitatie). Copilul incepe sa planga pentru ca sistemul lui nervos este suprasolicitat. Foarte importanta pentru starea copilului este prezenta si apropierea mamei. Se spune ca din acest motiv, in tarile mai putin dezvoltate copiii plang mult mai rar iar unii deloc. Asta pentru ca micutul e permanent in contact cu mamica lui, femeile din aceste tari purtandu-si copiii cu ele peste tot in spate sau la san, ii iau cu ele si atunci cand merg dupa apa sau dupa lemne si cand prepara mancarea.