La inceputurile existentei omenirii, inainte de a fi inventate masina, avionul sau trenul, inainte chiar de a se inventa trasura sau caruta, inainte chiar de a fi inventata roata, oamenii au “inventat” drumul.
Acesta putea fi o simpla carare prin padure, o poteca spre izvorul cel mai apropiat sau traseul facut de caravane prin pustiu sau peste munti.
Deschizand un drum, inlaturand pietrele, tufisurile sau crengile, oamenii faceau de fapt o carare, micsorand riscul de a se rataci prin padure si economisindu-si puterile pentru a ajunge mai repede la magaziile lor de merinde sau la izvoarele de apa.
Pe aceste insemnate cai de circulatie au avut loc, din cele mai vechi timpuri, legaturile dintre triburi, sate, targuri, dintre tinuturile de pe malul marii si cele din interiorul tarii.
Povestea marilor drumuri este, in acelasi timp, istoria civilizatiei.
Odata cu dezvoltarea comertului, drumurile au capatat denumirea negotului pentru care erau folosite: drumul pe care se transporta sarea de la mina pana la targ era numit “Drumul sarii”, iar cunoscutul “Drum al matasii” nu era altceva decat drumul pe care nepretuitele tesaturi chinezesti ajungeau din China pana in Imperiul roman.
Primele poteci si carari, strabunicele drumurilor si autostrazilor din zilele noastre, au fost facute, deci, de piciorul omului.
Drumurile treceau prin paduri, peste munti si vai, iar cand nu puteau trece peste munte, atunci treceau prin munte, adica prin tunel.
Desi, de-a lungul istoriei, raurile si cursurile apelor au fost de mare ajutor, uneori ele au reprezentat, pentru calatorul care voia sa treaca pe celalalt mal, o piedica greu de depasit. Istet cum este, omul a nascocit insa podul, iar podurile vechilor popoare luau cele mai felurite forme.
Populatiile primitive, de exemplu, foloseau, pentru a trece apele, trunchiuri de copaci pe care le puneau de-a curmezisul cursului de apa. Totusi, daca latimea raului era mai mare decat era trunchiul de copac, acest procedeu nu mai era util, si atunci foloseau franghii facute din liane, pe care le impleteau cu iscusinta. Treptat, s-a ajuns la construirea unor poduri mai complicate, din lemn, stalpi de sustinere si proptele.
