Terapia cu vitamina C

Cu totii stim ca vitamina C e buna „pentru raceli”. Cati insa dintre noi o consumam regulat, in dozele potrivite? In cele ce urmeaza, vom trece in revista cateva date despre rolul vitaminei C, necesarul zilnic, sursele si modalitatea de administrare.

Spre deosebire de majoritatea animalelor care sintetizeaza vitamina C din glucoza in ficat, oamenii depind in exclusivitate de vitamina C primita prin hrana.

In lipsa ei, ar muri de scorbut (deficienta extrema a vitaminei C). Aceasta boala a fost descrisa cu sute de ani in urma la marinarii care navigau luni intregi pe mare, fara a consuma fructe si legume crude. Ei se imbolnaveau treptat, dar foarte grav.

In zilele noastre, rareori se ajunge la scorbutul „clasic”, clinic manifest, de care sufereau marinarii. Totusi, este extrem de raspandit scorbutul subclinic, cu manifestari mai putin severe, care evolueaza timp de luni sau ani si favorizeaza instalarea altor boli, atat acute (infectioase), cat si cronice (ateroscleroza, cancer, etc.).

Semne ale deficitului de vitamina C:

  • rezistenta scazuta la infectii;
  • gingivita (inflamatia gingiilor);
  • sangerari ale gingiilor;
  • cicatrizare intarziata a ranilor;
  • epistaxis (sangerari ale mucoasei nazale);
  • aparitia de vanatai dupa traumatisme usoare;
  • subtierea smaltului dentar;
  • piele aspra, uscata, descuamata;
  • par uscat, friabil;
  • articulatii inflamate si dureroase;
  • anemie;
  • posibila crestere in greutate prin incetinirea metabolismului.

Desi diverse organizatii au stabilit ca necesarul zilnic de vitamina C la om variaza intre 60 si 100 mg, aceasta doza este nerealista. Este suficienta numai pentru prevenirea scorbutului frust, nu pentru mentinerea unei stari de sanatate optime.

Linus Pauling, dublu laureat al Premiului Nobel pentru chimie, a promovat suplimentarea vitaminei C in doze mari, intre 3 si 18 grame zilnic (adica 3000-18000 mg), pe viata. El a explicat faptul ca acestea sunt dozele fiziologice, pe care organismul omului le-ar produce in mod normal, daca ar avea aceasta capacitate.

Asadar, acestea sunt adevaratele doze zilnice necesare. Iar in diverse stari de boala, dozele cresc si mai mult. Fiecare om are nevoi unice de vitamina C, in comparatie cu alti oameni, si chiar cu sine insusi, intr-un moment diferit al vietii sale.

Cum putem determina necesarul propriu de vitamina C?

Atunci cand consumam vitamina C, cantitatea care nu se absoarbe ramane in intestin, atrage apa si provoaca diaree. Intestinul isi adapteaza capacitatea de absorbtie a vitaminei C la nevoile organismului: cand nevoile sunt mari, poate absorbi o cantitate mai mare de vitamina C fara sa apara diareea; cand nevoile scad, apare diareea la doze mai mici.

Asadar, putem incepe suplimentarea cu o doza de 0,5-1 gram de 3 ori pe zi, dupa mese. Observam daca apare diareea si/sau balonarea. Daca nu, crestem doza la 1-2 grame de 3-4 ori/zi, dupa mese. Si tot asa. Atunci cand apare diareea, ne vom intoarce la doza putin mai mica pe care o administrasem inainte, si care nu provocase diaree – acela este necesarul propriu de vitamina C.

E important sa mentinem un nivel cat mai crescut de vitamina C in sange in mod constant. Sa asimilam aceasta vitamina cat de des putem pe parcursul zilei, deoarece in acest fel mentinem apararea antiinfectioasa la un nivel ridicat, iar procesele metabolice dependente de vitamina C se desfasoara la parametri optimi.

Nu exista pericolul supradozarii vitaminei C!

De unde luam vitamina C?

Ideal ar fi sa putem obtine intreaga cantitate de vitamina C necesara din fructe si legume proaspete. In practica, acest lucru este posibil doar daca mancam fructe exotice cu continut exceptional de mare de vitamina C.

In afara de vitamina C, fructele si legumele contin multe alte substante cu efecte antioxidante. Alimentele cele mai bogate in bioflavonoizi sunt citricele, fructele de padure, ceapa, leguminoasele (fasolea, mazarea, nautul, lintea), hrisca, ardeii, patrunjelul, vinul rosu, ceaiul alb si cel verde, ginko biloba, ciocolata neagra (cu continut de peste 70% cacao).

Bioflavonoizii „recicleaza” si convertesc vitamina C oxidata (acidul dehidroascorbic) in vitamina C redusa (acid ascorbic), care este forma activa. In felul acesta, bioflavonoizii contribuie la mentinerea unui nivel crescut de vitamina C in sange un timp mai indelungat. De asemenea, ei ii completeaza efectele, imbunatatind mai ales sanatatea vaselor de sange – previn si trateaza fragilitatea capilara.

Este ideal ca dieta sa contina cat mai multe fructe si legume proaspete, crude, sub forma de salate sau sucuri proaspat stoarse. Pe langa acestea, putem suplimenta si vitamina C in doze zilnice de ordinul gramelor.

Autor articol: Luana Dumitru – Articol preluat din revista „Familia Ortodoxa”, nr. 48, ianuarie 2013

Sursa foto: FreeDigitalPhotos.net


3 gânduri despre “Terapia cu vitamina C”

Lasă un răspuns la Elena Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s