Stiluri parentale – Ce fel de parinte esti?

Fiecare parinte are propriile metode de a-si creste copilul si vrea, bineinteles, tot ce e mai bun pentru cel mic. Astfel, exista parintii prea permisivi, cei prea stricti si, intre doua extreme, cei echilibrati. Afla aici care sunt tipologiile de parinti.

Urania Cremene (Expert Parent’s Toolshop Romania) ne explica cum actioneaza parintii in diverse situatii, precum: atunci cand copilul greseste, cand se afla intr-o competitie, cand este prea rasfatat.

„Nu trebuie sa fim cei mai buni, ci cea mai buna varianta a noastra”, spune Urania Cremene.

Descopera in interviul de mai jos cum poti, in calitate de parinte, sa iti sustii copilul sa creasca, sa isi gaseasca drumul, cand sa intervii si cand nu este cazul.

Oana Anghel: As vrea sa vorbim despre diferentele dintre parintii foarte protectivi, cei foarte permisivi si parintii constienti. Care sunt diferentele? Pot parintii renunta la protejarea excesiva a “puiului” lor?

Urania Cremene: In metodologia Parent’s Toolshop, pe care eu o predau in Romania, exista 3 mari categorii de stiluri parentale: patrulele puterii, parintii echilibrati si cei care se eschiveaza. Voi detalia putin fiecare stil, pentru a raspunde intrebarii.

In trecut, majoritatea parintilor isi cresteau copiii autocrat. Parintii nostri cam asa au crescut. Sunt inca zone in tara asta in care parintilor li se vorbeste la persoana a doua plural, iar cand tatal vine seara acasa, toti copiii sunt smirna! Acestia sunt “patrulele puterii”. Regulile sunt facute de catre parinti, drepturile sunt tot ale parintilor, care solicita respect si supunere din partea copilului, considerand ca adultii au intotdeauna dreptate, ca “ei stiu mai bine”, luand unilateral deciziile care il implica pe copil, detinand, astfel, controlul absolut al comportamentului copilului.

Un astfel de parinte nu este neaparat agresiv, nu ridica in mod necesar tonul, ba poate fi chiar, in opinia lui, extrem de amabil cu copilul, fiindca nu uita sa adauge – de fiecare data cand da o comanda – “te rog”. De aceea, multi parinti nu realizeaza ca, de fapt, ei sunt patrule ale puterii, indiferent cat de frumos se poarta si indiferent cate jucarii sau dulciuri cumpara copiilor.

Patrulele puterii pot fi si extrem de protectivi, pentru ca ceea ce-i defineste este nevoia de control. Astfel, copilului i se restrange aria de explorare – pentru a controla orice risc, vor face lucruri in locul copilului – pentru a controla timpul, vor salva copilul de fiecare data cand are vreo problema (pe care ar putea sa si-o rezolve singur), pentru ca nici in viata de adult nu pot suporta sa piarda controlul asupra a ceea ce se intampla. Cheia se afla in intrebarea: cine detine controlul?

Parintii care se eschiveaza sunt aceia care, de fapt, rasfata. Copilul e rasfatat atunci cand nu exista nicio regula (sau sunt frecvent incalcate), cand comportamentul parintelui este lipsit de consistenta (azi face una, maine alta), cand astazi un comportament al copilului are o consecinta, maine o alta. Este, fara doar si poate, cel mai periculos stil de parenting si deja presa “urla” despre rezultatele unui astfel de stil de parenting practicat in Suedia.

Copiii fac, in mare parte a timpului, ceea ce doresc, si nu exista restrictii. Copiii crescuti astfel sunt lipsiti de incredere in ei insisi si in adultii din jurul lor, se simt abandonati, nu stiu sa gandeasca solutii sis a ia decizii, sunt purtati prin viata de ego si sunt lipsiti nu numai de responsabilitate, dar si de empatie. Devin goi pe dinauntru si socializeaza greu.

Din pacate, multor parinti li s-a spus ca acesta este stilul in care crestem adulti autonomi, increzatori in ei. E un mare non-sens! Intai inveti un om sa inoate, apoi il arunci in apa! Intai inveti copilul sa-si resolve o problema, apoi il lasi sa si-o rezolve singur.

Metodologia Parent’s Toolshop propune o abordare echilibrata: E o mare diferenta intre a-i spune copilului: “te rog sa vii sa-ti mananci supa” (patrula puterii), “daca ti-e foame, ia-ti si tu ceva din frigider” (cei care se eschiveaza), si “As vrea sa mananci ceva sanatos. Ce-ti alegi intre salata si paste cu legume?” (parenting echilibrat). Acest stil de parenting invata copilul valori, principii, reguli (ce se poate face si ce nu si ce in ce conditii), dar lasa copilului sansa de a-si exprima parerile, de a face alegeri. Invatam copilul sa gandeasca, sa exploreze, sa ia decizii sis a analizeze beneficii si riscuri. Crestem atat stima de sine a copilului, cat mai ales responsabilitatea fata de propriile alegeri si fata de familie – intai, apoi fata de societate.

Parintii pot aborda un stil de parenting echilibrat numai in masura in care reusesc sa depaseasca anumite convingeri, sau tipare comportamentale pe care le poarta in ei, de cele mai multe ori, inconstient.

A fi constient inseamna sa-ti alegi, in mod constient, comportamentul. Sa alegi cum te comporti, constient, stiind care vor fi consecintele pe termen scurt si lung. Si sa alegi sa faci lucruri dificile acum, pentru viitor. Iata, repet, fiindca stiu ca majoritatea oamenilor doar reactioneaza la ceea ce se intampla in jurul lor, nu aleg cum sa se comporte. E mai usor sa-ti lasi copilul cu o tableta in mana o ora in fiecare seara, decat sa-ti petreci timp cu el,fiindca esti oboist si ai vrea doar sa stai… Pe termen lung, faptul ca noi ne-am facut viata usoara, ca parinti, priveaza copilul de sute de ore de interactiune valoroasa cu parintele lui. E mai usor sa-i dai ciocolata, fiindca plange, si nu vrei sa auzi asta. Si faptul ca am cedat acum, ne va face viata mai grea mai tarziu si va priva copilul de alte substante nutritive pe care le-ar fi mancat dintr-un mar, de exemplu.

O.A.: Puteti sa ne spuneti mai multe despre disciplina fara pedeapsa? Inca este un subiect pe care parintii nu il inteleg si asa ajung intr-o lume a extremelor.

U.C.: Totul pleaca de la o convingere, n-am inteles niciodata cand si de ce aparuta, ca, pentru a-ti invata lectia, trebuie sa suferi! E una dintre cele mai stupide convingeri pe care umanitatea le impartaseste. Sunt trainer de 14 ani si am citit zeci de studii despre stilurile de invatare, modalitati de asimilare a informatiei, diferentele intre acestea, etc. Peste tot exista acelasi rezultat: oamenii invata mult mai repede si mult mai usor, atunci cand se si distreaza, cand se simt bine in acest proces. Si-atunci? De unde aceasta convingere, ca daca ii luam jucaria preferata, va invata mai repede sa nu minta? Si ce legatura exista intre jucarie si minciuna? Niciuna, va spun eu. Pedeapsa genereaza cicatrice sufletesti, nevoia de razbunare, de minciuna, de rebeliune, nici una dintre acestea nefiind benefica nici relatiei parinte-copil, nici viitorului adult.

Disciplina inseamna, practic, a invata copilul sa-si aleaga comportamentul si sa-si asume consecintele acestuia. Este autodisciplina, de fapt, si este ingerdientul minune, pe langa stima de sine, a celor care au reusit sa ajunga in viata lor acolo unde si-au propus. La un moment dat, nu mai avem parintii langa noi care sa ne spuna: “spala-te pe dinti”, “citeste”, “fa sport”, “invata”, “fii darnic”, etc. Adultii fara autodisciplina se complac intr-o stare de supravietuire, amanand mereu ceea ce au de facut, fiindca s-au obisnuit de mici ca altii sa fie responsabili pentru comportamentul lor.

Metodologia Parent’s Toolshop asta acopera: stiinta si abordarea autodisciplinei, nu pedepsei intru suferinta inutila.

O.A.: Daca scoatem recompensa din ecuatie, cum mai pot parintii incuraja competitivitatea? Este competitivitatea un lucru bun sau rau? De ce?

U.C.: La ce e buna competitivitatea? Te ajuta sa ajungi unde-ti doresti? Te ajuta sa fii mai bun decat altii? Desigur, daca ai si materialul genetic necesar si depui si efort, foarte probabil ca vei ajunge unde-ti propui. Intrebarea urmeaza, insa, medaliei pe care tocmai o porti, mandru, in piept: “si ce daca?”, “care-i urmatorul pe care trebuie sa-l inving?”.

Competitivitatea vine cu un mare cost: lipsa continua de satisfactie fata de momentul prezent si fata de tot ceea ce ai reusit, deja, sa asimilezi. Competitivitatea este un cancer lent, care aduce orice fiinta motivata extern – fiindca de aici porneste competitivitatea, intr-o zona extrem de periculoasa: a ego-centrismului, adica a lipsei de stima de sine. Serios acum: mereu va fi cineva mai bun decat tine!

Competitivitatea sanatoasa, in perspective mea, este aceea cu tine insuti. Sa fii mai bun decat erai ieri, bucurandu-te de evolutie, de invatare, de crestere, indiferent de ceea ce fac ceilalti. Poti avea un model sau o tinta exterioara, dar, pana sa ajungi acolo, efortul este la tine. Si daca ai depus tot efortul de care esti capabil, si n-ai reusit sa fii mai bun decat altul, inseamna, totusi, ca esti cea mai buna varianta a ta, in acel moment, in acel domeniu. Si ai o deplina satisfactie fata de parcursul tau si locul in care te afli.

Aceasta este credinta mea: Nu trebuie sa fim cei mai buni, ci cea mai buna varianta a noastra.

O.A.: Sunt parintii din Romania diferiti de cei din alte tari? Care sunt diferentele?

U.C.: As spune ca si da, si nu. Diferentele intre parintii din Romania sunt, de asemenea, foarte mari. Ceea ce e diferit in Romania, este diferit la nivel de societate, care evident se rasfrange asupra modului in care ne crestem copiii.

Romania este o societate foarte violenta, care are mare toleranta fata de violenta. Suntem atat de bombardati cu scene si stiri violente, incat ni se pare firesc sa fim injurati, claxonati sau imbranciti.

Ei bine, dragii mei compatrioti, NU este firesc. Cum ni se pare inca firesc sa ne batem copiii. 64% dintre copiii din Romania sunt batuti acasa (studiu Salvati Copiii). Parte din educatie, nu o iesire necontrolata a parintelui! Asta este diferit, mai ales ca acest tip de violenta si de lipsa de respect fata de individ se petrece inca de pe bancile scolii. Atata vreme cat va exista aceasta vorba: “eu te-am facut, eu te omor”, atata vreme cat parintele isi iubeste copilul conditionat, vom fi diferiti de alte societati, in care individual este respectat. Plecand de la un nou-nascut si pana la un pensionar.

O.A.: Exista “retete” pentru parintele perfect? Dezvoltati, va rog.

U.C.: Nu, nu exista retete, si nu exista perfectiune. Au fost voci care au atacat mesajele transmise de Parent’s Toolshop, fiindca ar detine retete. Nu, nu avem retete, ci doar cele mai eficiente tehnici de parenting, demonstrate in 10 ani de cercetare documentata. Nu este o metodologie exhaustiva, fiindca a fi un parinte foarte bun presupune a fi o fiinta foarte buna, si asta presupune ca stii ce sa faci cu viata ta, ca parentingul este doar o parte din ceea ce faci, ca fiinta umana. Si orice alta informatie pertinenta te poate ajuta, de la a intelege cum se dezvolta creierul unui om pe parcursul copilariei, pana la tehnici de meditatie, pentru a fi mai relaxat.

Cred ca exista, totusi, ceva ce te poate ajuta mult, ca parinte: sa-ti iubesti copilul neconditionat, sa accepti ca este o alta persoana si are alte nevoi si alte dorinte si va face alte alegeri decat ai vrea tu sa faca. Sa te distrezi cu copilul tau si sa privesti aceasta calatorie impreuna ca fiind una placuta, nu una stresanta. Sa-ti spui mereu: relaxeaza-te! Nimic nu este in control! (e o gluma, desigur, dar ajuta la a fi mai putin stresat, ca parinte). Have fun!

 

Urania Cremene, impreuna cu Lumea lui MOMO, te asteapta sambata (21 februarie), la Crystal Ballroom Bucuresti, la o discutie despre libertatea copiilor si metode de parenting. Conferinta va fi sustinuta de Urania Cremene (Expert Parent’s Toolshop Romania) si Jody Pawel (autoarea metodologiei Parent’s Toolshop Inc SUA).

Autor: Oana Anghel – Redactor Radio Itsy Bitsy

sursa foto: freedigitalphotos.net


3 gânduri despre “Stiluri parentale – Ce fel de parinte esti?”

    1. Sunt mama a doi copii de 14 si 3,8 ani.Constat din interviul dv. ca am facut mari greseli cu fata de 14 ani,cum pot sa repar din aceste greseli?
      Cred ca sun o combinatie din toate trei tipologiile date.
      Va multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s