De ce toata familia este fericita cand mama este fericita?

Exista un motiv foarte simplu, pentru care mamele dau tonul starii de spirit in casele lor. Descopera de ce este nevoie ca mama sa fie fericita pentru ca toata familia sa fie la fel.

Toata lumea vrea sa fie fericita si sa evite suferinta”, spunea Dalai Lama. Este adevarat pentru fiecare fiinta in parte, fie ea copil sau adult. Este adevarat pentru mine si pentru tine. Este motivul pentru care avem tendinta naturala de a identifica si cauta oamenii, grupurile, locurile care inspira stare de bine, bunastare.

Aceasta stare este simpla si usor de recunoscut. Placerea si fericirea fac parte din starile emotionale care sunt recunoscute pe chipul oricarui om. Nu conteaza tara sau rasa din care faci parte, nu conteaza daca esti tanar, copil sau varstnic, nu conteaza gradul de educatie: dacă iti merge bine si esti fericit, se vede si oricine isi da seama de asta.

Din nastere, avem in dotarea noastra psihologica de baza mecanismele de identificare a emotiilor fundamentale si de reglare in functie de aceste emotii. Iar placerea si starea de bine sunt emotii fundamentale, alaturi de frica, furie, dezgust. Si ce-i fericirea? Fericirea este o stare de bine intensa. Ea contribuie la cresterea noastra, la dezvoltarea noastra fizica si psihica. Acesta este motivul pentru care natura ne-a dotat cu identificarea si cautarea tuturor resurselor necesare ajungerii la starea de bine si, deci, si la fericire.

Acum probabil te gandesti: de ce trebuie sa fie mama fericita, adica intr-o stare de bine (cat se poate de intensa, dar macar sa ii fie bine!) si nu tatal! De ce? Iar vorbim de discriminare? Iar totul se invarte in jurul femeii? Dupa ce ca “trebuie” sa faca o multime de lucruri, mai “trebuie” sa fie si fericita!!

Iata raspunsul meu, dupa o multime de cautari personale si profesionale.Sper sa te ajute, chiar daca poate, intr-o prima faza poate nu o sa te si bucure!

Dupa cum stie toata lumea, mama este persoana in interiorul careia apare si se dezvolta din prima clipa copilul. Astfel, buna crestere si dezvoltare a oricarei fiinte umane depinde de buna functionare a mamei.

Dar buna functionare a mamei, depinde de mecanismele sale de reglare si de resursele pe care le are pentru a se simti bine, din punct de vedere fizic si psihic (le separ doar pentru ca imi doresc sa fie mai clar, nu pentru ca fizicul si psihicul ar fi cu adevarat separate). Si, cum spuneam mai sus ca fiecare dintre noi este dotat natural cu mecanisme de identificare a emotiilor si de reglare a functionarii cu scopul unei dezvoltari optime, atunci cred ca e destul de evident ca si copilul face acest lucru de la bun inceput. Inca de cand se afla in burtica mamei lui. Si pana cand devine adult autonom (ceea ce speram sa se intample).

Cu alte cuvinte, copilul, pentru mai bine de vreo doi ani, se regleaza fizic si emotional in functie de starea de bine a mamei. Adica, daca mamei nu ii este bine (adica simte frica sau furie sau dezgust mai des si mai repetat decat placere si stare de bine), atunci copilul se va regla in functie de aceste emotii.

Iar reglajul sau, deoarece depinde de mama, va insemna adaptarea la emotiile mamei. Si asta va influenta dezvoltarea sa emotionala si tipurile de emotii pe care le va manifesta si folosi in relationare.

Daca este vorba de starea de bine, atunci si copilul se va simti bine si va folosi starea de bine in relatiile sale. Pentru ca asta a exersat si stie. Restul, sunt doar emotii care sunt traite cu scopul de a ajunge la starea de bine (si implicit, fericire). Daca este vorba de celelalte stari emotionale – adica frica, de exemplu – atunci starea de frica va fi traita si folosita in reglajul cu propria persoana si cu ceilalti.

Iti imaginezi, cred, deja, ca sansa aparitiei conflictelor si problemelor este foarte mare! In aceasta situatie, copilul, fie el baiat sau fata, se va simti predominant speriat si tensionat si se va relationa cu cei care se potrivesc starii lui. Asa va ajunge sa aleaga prietenii si partenerul de cuplu. Asa isi va creste, mai departe, copiii.

De aceea, da, daca mama este bine, este fericita, si restul familiei este fericita. Caci copiii ei se vor regla in functie de ea si vor avea astfel sansa sa intre in relatii si sa ramana in relatii care genereaza stare de bine. Asta inseamna ca si partenerul sau partenera copilului crescut de o mama care se simte bine va fi o persoana care se simte bine. Si vor avea copii care se simt bine!

Sper, insa, sa observati si care este solutia, mai ales daca propria mama nu a trait constant si fundamental intr-o stare de bine: sa ne cunoastem, sa ne exploram mecanismele fundamentale si cele de reglaj emotional si relational din profunzimile noastre psihice pentru a ajunge la starea de bine! Mai ales cand experientele pe care le-am traversat sau le traversam ameninta starea de bine si genereaza stari de neputinta, de durere, de frica. Si asta indiferent daca suntem barbati sau femei, si mai ales, daca se poate, chiar dinainte de a avea proprii copii. Caci starea de bine este acolo si ne asteapta, dincolo de cele mai mari blocaje si dureri. Dar este necesar sa alegem acest drum. „Fericirea nu este la capatul drumului, ea este chiar drumul”, afirma Andre Comte-Sponville. Este drumul catre a fi bine cu tine! Si astfel, si copilul tau va fi bine cu el!

Diana Lucia Vasile va fi prezenta si la noua editie a conferintei „Fii Bine cu Tine!”, din 7 decembrie, unde vei avea ocazia sa descoperi mai multe despre sentimentele din relatia parinte-copil. Afla programul si speakerii de la eveniment aici.

Autor articol: Diana Lucia Vasile, psihoterapeut, Presedinte ISTT


1 comentariu la „De ce toata familia este fericita cand mama este fericita?”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s