Dana Rogoz: Viata ca proaspata mamica

Pentru orice proaspata mamica, oricat de pregatita ar fi, intregirea familiei cu un pui de om vine cu multe surprize si intrebari. Viata de cuplu se schimba, timpul personal pare ca dispare; pe scurt, tot universul femeii ia o noua forma.

Dana Rogoz este una dintre aceste proaspete mamici si ne va spune cum a vazut ea aceasta schimbare si cum s-a adaptat in noul rol, odata cu venirea pe lume a baietelului sau, Vlad Luca (nascut in luna martie a acestui an).

O.A.: Care au fost reactiile prin care ai trecut, cand ai aflat ca esti insarcinata? Au fost momente cand te-ai simtit coplesita / speriata? (Daca da, cum le-ai depasit?)

D.R.: Vlad a fost un copil dorit si acceptat, asadar vestea ca am ramas insarcinata m-a bucurat peste masura. Sigur ca temeri cred ca are orice mama pe perioada sarcinii. Mi s-a intamplat de multe ori sa adorm rugandu-ma doar sa fie sanatos. Dar citeam destul de mult si informatia acumulata ma linistea. Am mers si la cursuri de puericultura tocmai pentru a primi raspunsuri la anumite intrebati. Dar oricum, pana nu il vezi prima oara si nu afli de la medici ca bebe e perfect santos, emotii tot ai.

O.A.: Cum te-ai pregatit pentru venirea pe lume a lui Vlad?

D.R.: Mi-am ales un medic in care sa am deplina incredere – cred ca e foarte important. Urmand sfaturile sale, am inceput un tratament (vitamine, acid folic) inca dinainte de a avea testul pozitiv. Am inceput sa citesc cateva carti legate de perioada sarcinii, dar si de puericultura.

Iar ca sotul meu sa intre in acelasi ritm cu mine, ii citeam si lui cu voce tare seara, la culcare, anumite pasaje care mi se pareau importante.

Legat de cumparaturile pentru un nou-nascut, m-am sfatuit cu nasa mea de cununie, tot mamica de baietel.

Sigur ca am avut grija sa mananc cat mai sanatos pe perioada sarcinii, am mers la medic de cate ori a fost nevoie si mi-am facut toate analizele care se pot face – ca sa fiu sigura ca totul e in regula cu amandoi.

Eu am trombofilie ereditara, deci sarcina mea a trebuit atent urmarita. Ideea e ca am avut o sarcina foarte usoara, fara greturi, fara stari de depresie nejustificate, ba dimpotriva – imi aduc aminte cu mare drag de lunile in care aveam burtica. Cei din jur imi spuneau ca sunt o gravida echilibrata si vesela. Si eu pot sa adaug ca destul de activa, avand in vedere ca pana la 7 – 8 luni eu inca aveam filmari si repetitii la teatru.

O.A.: Cat de important si care a fost ajutorul sotului tau in acest proces?

D.R.: Rolul sotului a fost foarte important din punct de vedere emotional. Ne-am dorit amandoi acest copil, asa ca ne-am promis inca de la inceput ca vom fi echipa si ca vom incerca impreuna sa fim parinti cat mai buni puiului. Radu m-a incurajat inca de la inceput, spunandu-mi ca o sa fiu o mama foarte buna, ca nu am de ce sa imi fac griji. Iar acum, ma iubeste si mai mult pentru ca sunt o mamica echilibrata si iubitoare, din puctul lui de vedere. Ce a contat pentru mine a fost ca Radu a venit cu mine la toate analizele, aboslut toate ecografiile etc. Iar la nasterea prin cezariana a fost alaturi de mine in sala si m-a tinut de mana. Astfel, momentul marii intalniri l-am trait toti 3 impreuna.

O.A.: Din experienta ta, ce le sfatuiesti pe viitoarele mamici sa faca pentru a se pregati de nastere si de acceptarea noului rol?

D.R.: Cred ca e important sa iti gasesti o persoana careia sa ii poti spune de toate starile prin care treci, temeri, emotii si motive de bucurie. Fie ca e o prietena, fie ca e medicul care iti urmareste sarcina, fie ca e mama ta, fie ca e chiar sotul tau. Eu si sotul meu ne facusem acest ritual inainte de culcare, fiecare spunea ce simtea, ce crede ca va urma sa se intample, ce il sperie… cred ca ne-a ajutat foarte mult.

O.A.: Ce ai simtit cand ti-ai tinut puiul in brate pentru prima oara?

D.R.: Nu se poate descrie in cuvinte. Fiind vorba de o cezariana, prima oara mi l–au adus sa-l vad doar in dreptul capului. Si l-am atins cu nasul. Ii auzisem glasul puternic de la venirea pe lume si m-am linistit instantaneu, gandidu-ma ca SIGUR e un copil sanatos – nu stiu de ce, dar atunci am avut acea siguranta. Si au inceput sa imi tasneasca lacrimile de emotie, in timp ce gura radea in hohote de bucurie… Ala e extazul! Nimic altceva nu poate sa atinga acel nivel de emotie si bucurie.

O.A.: Bineinteles, nu doar rolul de femeie se schimba in aceasta perioada, ci si cel de sotie. De cand ai aflat ca esti insarcinata, cum s-a schimbat viata de cuplu pentru tine si Radu? Care au fost momentele in care ai simtit ca, intr-adevar, lucrurile s-au schimbat intre voi doi?

D.R.: Pe masura ce sarcina creste, viata de cuplu se schimba. Dar marea schimbare vine abia dupa ce bebe e si el sub acelasi acoperis cu parintii lui. Trebuie sa accepti aceasta schimbare inca de la inceput, nu cred ca are sens sa te pacalesti spunand ca ea nu exista. Iar acceptand-o, vei invata sa ii valorifici frumusetea. Sigur ca un copil inseamna multe responsabilitati, mai putin ore de somn, mai putin momente doar in doi, planuri complicate pentru fiecare vacanta (ba chiar si o simpa iesire din casa pana in parc va parea destul de complicata, din punct de vedere logistic la inceput).

Dar sentimentul pe care il traiesc impreuna cu sotul meu cand ne uitam la Vlad si stim ca AMANDOI am creat acea minune, ca AMANDOI am facut o treaba grozava, ei bine acel sentiment e unic si simt ca relatia a evoluat la un cu totul alt nivel, mai profund. Cand suntem obositi, stresati, cu nervi, iesim la o plimbare in care ne dam timp sa stam la povesti cat Vlad doarme in carucior.

O.A.: In opinia ta, cum crezi ca poate o proaspata mamica sa se adapteze la inca un rol in viata sa, astfel incat sa nu neglijeze pe nimeni – nici bebelusul, nici sotul si nici pe ea insasi?

D.R.: Cred ca rolul de mama o sa ii vina perfect daca lasa lucrurile sa se aseze intr-un ritm natural, firesc. Nu cred ca trebuie sa-si puna anumite tinte de dinainte, caci s-ar putea ca neimplinirea lor sa aduca mai multe frustrari. Sa aiba rabdare cu ea In primele saptamani/luni, copilul ii va face programul, asta e clar.

Dar apoi, eu am inceput sa ma adaptez programului dat de el. De exemplu, stiam ca am doua ore in care nu papa, deci in care pot sa chem o prietena si sa bem o ciocolata calda cat doarme el; sau – dupa cateva luni – am putut in aceste pauze sa imi pun si cate o repetitie la teatru si astfel, treptat, sa imi reiau activitatea.

In plus, inca de la primele plimbari ale lui, am incercat sa nu renunt la placerea mea de a-mi alege anumite tinute, anumite combinatii de haine pe care sa le postez si pe blog – mi s-a parut ca daca renunt la aceasta pasiune, la un moment dat, voi avea un sentiment de nemultumire.

Cred ca e important sa iti pastrezi acele mici „placeri”, pasiuni, hobbyuri, care te faceau fericita inainte de a-l avea pe bebe. Iar sotul cred ca trebuie sa fie intelegator si sa se adapteze impreuna cu tine schimbarii. Mai usor planifici impreuna cu el iesirile in doi, decat de una singura.

O.A.: Pentru ca „socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ”, este viata de mamica asa cum ti-ai inchipuit-o inainte de a avea un copilas? Ce nu se aseamana?

D.R.: La inceput, in primele luni cand bebe parea sa fie tot timpul la san, mi sa parut mult mai usor decat credeam ca o sa fie. Inca din primele zile m-am simtit pregatita si sigura pe mine. Simteam pur simplu ca eu sunt mama lui si ca lui ii va fi bine atat timp cat sunt langa el. Un sentiment superb, pe care nu ai cum sa il banuiesti.

Ce nu credeam ca o sa se intample e ca voi avea atat de multa energie cat sa imi ajunga doar cateva ore de somn in fiecare noapte. Sa ne intelegem, eu iubesc (sau mai degraba iubeam) somnul – dar, de cand cu Vlad, trezirile sunt foarte matinale.

Si chiar daca nu se mai trezeste pe noapte, eu tot nu ma pot culca odata cu el, caci raman muuuulte lucruri de facut dupa ce el doarme linistit in patut. Atunci, eu si Radu incepem parca o noua etapa a zilei – a noptii mai bine zis – in care ne luam laptopurile si lucram, sau ne alegem o activitate relaxanta de cuplu. Oricum, mai devreme de 1 – 2 noaptea nu cred ca am mai adormit si de trezit nu mai tarziu de 8.

Si apropo de una e ce iti propui si alta e cum se intampla – mi-am propus ca el sa doarma in patul lui, in camera lui, ceea ce se si intampla, doar ca de adormit adoarme NUMAI in brate, si nu la el in patut cum mi-as fi dorit. Cred ca aici are bunica o parte din vina…:)

Dana Rogoz va fi prezenta pe 30 noiembrie la Conferinta pentru mame, de la Sala “Athena” a hotelului “Grand Hotel Napoca“ din Cluj Napoca. Participa si tu, pentru a afla o multime de sfaturi de la specialisti din domenii precum ginecologie, pediatrie, psihologie, nutritie, educatie, comunicare, pregatiti sa raspunda tuturor intrebarilor mamicilor.

Autor interviu: Oana Anghel – Redactor Itsy Bitsy

sursa foto: danarogoz.one.ro – publicata la data de 25.11.2013


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s