Cum ne ingrijim de emotiile negative?

De ce sunt copiii furiosi, suparati, tristi, dezamagiti? Cum putem gestiona toate aceste trairi ale lor, emotiile negative? Sunt intrebari pe care le auzim din ce in ce mai des. Si este un fapt imbucurator sa stim ca parintilor le pasa de sentimentele si simtirile micutilor lor.

De ce sunt copiii furiosi, suparati, tristi, dezamagiti? Pentru ca sunt oameni si este normal sa traiasca, sa simta, sa treaca printr-o paleta variata de sentimente, inclusiv prin emotiile negative. Toate sunt parte din noi, ciudat ar fi sa fie altfel.

Cum putem gestiona toate aceste trairi ale lor? In general, nu-i putem spune cuiva ce sa simta si nici nu este adecvat sa incercam asa ceva. Ceea ce putem face, in schimb, este sa avem grija de propriile noastre reactii, propria noastra intelegere, puterea de compasiune si empatie fata de ceea ce simt copiii nostri.

Asadar, trebuie sa stim ca natura ne-a inzestrat cu multe mecanisme de detensionare, atat a starilor de fericire cat si a starilor de nefericire. Cand suntem fericiti, radem, simtim nevoia sa impartasim tuturor starea noastra, tot asa si cand suntem tristi, plangem si ne-am dori sa avem un umar pe care sa ne varsam amarul. Parintii ar trebui sa invete sa-si gestioneze reactia pe care o au in fata trairilor copiilor si sa nu le impiedice aceste mecanisme.

Dezvoltarea noastra psihologica nu este spontana, precum cresterea fizica. Ea este influenta de multi factori si de coroborarea acestora. Din aceste motiv, copiii si chiar si unii adulti nu reusesc sa-si identifice sentimentele, nu stiu sa le interpreteze si nici sa le gestioneze. Ce putem face?

Sa cream un vocabular al sentimentelor. Asa cum ii invatam pe micutii nostri toate cuvintele corespunzatoare mediului inconjurator, tot asa le putem crea si un vocabular al lumii lor interioare. Poate fi un proiect de succes, doar daca ne aratam copiilor asa cum suntem noi, fara sa incercam sa parem ceea ce nu suntem, informadu-i de fiecare data ceea ce simtim, fara sa ne fie teama.

Si parintii sunt oameni, deci si ei traiesc aceeasi paleta variata de sentimente. Copiii se simt in siguranta cand identifica trairi similare cu cele ale lor. In caz contrat, se pot simti ciudat, nu inteleg de ce ei trec prin toate acele stari, iar parintii lor nu, sunt mereu zambitori si in forma.

Oricum, parintii nu pot rezista mult in acest rol „mereu fericit”, pentru ca gesturile ne tradeaza. Putem propune un joc, cu toate ca suntem obositi si nu avem chef, dar tonul vocii, fata ferma ne va trada si vom da copiilor mesaje contradictorii.

Trebuie sa-I lasam pe copii sa vada si sa inteleaga ce simtim, iar ei vor fi mult mai empatici si plini de compasiune fata de noi. Pentru copiii mici, putem face planse cu figuri, in toate starile, si sa le spunem povesti despre ele, sa-i lasam sa inteleaga ca toate sunt normale si ca pentru toate, natura ne-a inzestrat cu atatea forme de rezolvare.

Oricat de grea ar fi situatia prin care trece un copil, el va stii ce are de facut, daca este inteles. Nu trebuie sa ne fie teama de emotiile negative. Este important sa le privim ca pe o parte fireasca a fiintei noastre si sa avem incredere ca oricine isi poate gasi propria solutie si rezolvare, copil sau adult.

Tu ti-ai invatat micutul sa isi gestioneze emotiile negative si pozitive?

Autor articol: Gabriela Maalouf – trainer NLP pentru copii si parinti


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s