Atentia si grija in relatii

Exista un paradox al relatiilor apropiate fata de cele nesemnificative. Ajungem sa fim blazati. Ne lipsesc atentia si interesul in relatiile cele mai apropiate – cu parintii, cu partenerul/ partenera si copiii. Cu toate acestea, suntem atenti, politicosi, respectuosi si plini de energie in relatiile cu strainii, in intalnirile ocazionale sau lipsite de importanta.

De exemplu, avem grija sa nu deranjam vecinii, cu pretul de a tipa la copiii nostri sa faca liniste.

Putem sa adresam cuvinte calde, de multumire vanzatoarei de la colt, dar nici macar un simplu multumesc sotului care a strabatut jumatate de oras ca sa vina sa te ia de la birou.

Este ca si cum, daca este vorba despre relatii solide, afectiunea ar fi cumva asigurata si atentia nu si-ar mai avea rostul. Credem ca relatia functioneaza de la sine, fara sa o hranesti cu mesaje cadou, cu respect si bunavointa.

Limbajul tehnic

Este uimitor sa vezi cum, in relatiile apropiate, ajungem sa folosim un „limbaj tehnic”, strict orientat spre scop, dar pierdem din vedere relatia in sine.

  • Exemple: „Da-mi sarea!” – „Du gunoiul!” – „Ai platit facturile?” – „Ce i-ai dat de mancare copilului azi?” – „Imbraca-te!” – „Spala-te pe maini!”

In schimb, in relatiile noi, cu oameni abia cunoscuti, manifestam curtoazie, atentie si grija la celalalt si la relatie.

  • Exemple: „Imi poti da, te rog, sarea, daca nu te deranjeaza.” – „Gunoiul este plin si eu sunt ocupat; l-ai putea duce tu de data aceasta?” – „Sunt in mare graba; esti gata de plecare?”

Efectul limbajului tehnic asupra relatiilor apropiate este acela de a le transforma in relatii pur functionale, in care nu mai regasesti placerea de a fi impreuna, surprizele placute.

Lipsa de respect

Cumva, cu trecerea timpului, ajungem sa reducem nivelul respectului fata de celalalt, ca persoana si individualitate. Ii spunem doar ce sa faca si ce sa nu faca, de parca am fi atoatestiutori, iar celalalt ar fi doar un copil caruia trebuie sa ii spunem noi ce sa faca.

  • Exemple: „Iar nu ai facut ce ti-am zis?” – „Termina cu prostiile astea!” – „Nu mai manca asa ceva, stii ca iti face rau!” – „De ce nu ma asculti si continui sa muncesti atat de mult?”

In schimb, manifestam un maximum de respect in relatiile neimportante: la munca, pe strada, cu amicii contextuali. Nu le-am putea spune si lor ce si cum sa faca. Sau, daca o facem – pentru ca ne place sa dam sfaturi altora – o vom face neintruziv si cu respect.

Lipsa de respect in relatiile care conteaza va ajunge sa duca la poluarea acestora cu tensiuni, reprosuri si ordine. Acestea vor eroda relatiile si se vor transforma in surse de conflict.

Blazarea si dezinteresul

Daca la inceputul relatiilor noastre suntem plini de creativitate si disponibilitate, pe masura ce relatia capata consistenta si evolueaza in timp, efortul pe care il avem disponibil pentru relatie scade.

Exemplul cel mai elocvent este cel de la inceputul unei relatii de cuplu, cand suntem indragostiti si suntem capabili sa mergem ore intregi pentru o intalnire cu iubitul sau iubita.

Atunci cand relatia de cuplu capata vechime, chiar si un drum de 20 de minute pare lung si inutil.

La fel se intampla si in relatiile dintre parinti si copii. Cand suntem proaspeti parinti, lumea intreaga pare ca se invarte in jurul copilului nostru. Suntem prezenti cu fiecare fibra a fiintei alaturi de cel mic. Orice gangurit ne umple de fericire.

Dupa cativa ani, ajugem la asa-zisa „normalitate” blazata, in care este natural ca cel mic sa fie bun, ascultator si sa ia note mari. Uitam adesea sa il vedem pe copil asa cum este el si sa il acceptam cu multele fatete ale vietii lui: este bun la fotbal, merge excelent pe role, deseneaza cei mai infricosatori dragoni, isi tine un minut respiratia sub apa si multe altele.

In relatia cu parintii nostri, suntem de obicei agasati de acele lucruri pe care le fac de o viata: ne bat la cap cu mancarea, casatoria, cum sa ne ingrijim copiii, cum sa ne gasim un serviciu bun etc. Uitam de toate lucrurile bune pe care le-am primit si inca le primim de la ei. Ajungem cateodata sa ii apreciem atunci cand se imbolnavesc sau cand nu mai sunt langa noi. Un „Te iubesc”, un „Multumesc” si o imbratisare date cu drag din cand in cand pot face minuni si pentru noi si pentru ei.

Lipsa de grija fata de tine

Cum se face ca suntem foarte atenti cum ne aranjam, cum ne imbracam pentru a iesi pe strada sau pentru a participa la un eveniment, iar in casa, alaturi de cei dragi, stam in tricoul de acum 15 ani?

Este normal sa ne dorim sa ne simtim natural si confortabil acasa, insa oare confortul nu poate fi imbinat cu placutul si esteticul? Astfel, sotul sau sotia si copiii pot sa se minuneze de cat de bine arati si in alte momente decat cele in care te pregatesti sa pleci la serviciu sau la o receptie.

In plus, cand ai grija de tine, hranesti cu lucruri bune relatia cu tine insuti/ insati, increderea si respectul de sine.

Exercitiul relational

1.Atunci cand ai putin timp pentru tine, de fapt atunci cand alegi sa iti faci putin timp pentru tine, gandeste-te la una dintre relatiile tale importante – cu parintii, partenerul sau partenera, copilul sau oricare alta relatie alegi tu.

2. Aminteste-ti ce pui tu in aceasta relatie, care sunt mesajele si comportamentele pe care le transmiti: este oare limbaj tehnic, lipsa de respect, blazare, lipsa de grija fata de tine?

3. Ce poti face de acum inainte, un prim lucru, pentru a aduce creativitate, energie si pofta de viata in acea relatie? Un “Multumesc”, un “Te rog”, un “Apreciez ca…”, o imbratisare, un zambet si multe altele. Nu uita ca pasii mici sunt cei mai siguri.

Autor articol: Cati Calin, trainer si consultant in comunicare relationala la Centrul AmaneSer


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s