Empatia

Probabil ca stii ce este empatia, dar mai mult ca sigur nu te-ai gandit pana acum ca ar trebui sa-ti indrepti empatia in primul rand spre tine insuti.

Psihologul Monica Reu, invitata Adrianei Titieni, iti explica de ce ai nevoie sa empatizezi cu tine insuti.

A: Vreau sa vorbim azi despre empatie, pentru ca noi am tot folosit acest termen nu doar cu tine, ci cu toate celelalte invitate care vin pe la noi si ne povestesc despre lume si viata. Ce este empatia?

M.R.: In acceptiunea comunicarii non-violente, empatia este capacitatea de a te concentra asupra sentimentelor tale sau ale altcuiva. Este pur si simplu prezenta. A fi acolo. Exista empatie fata de sine, cand esti acolo si esti prezent fata de tine si ti-o oferi tie si incerci sa descoperi in interiorul tau care este universul emotional. In momentul in care ceva te tulbura, ai nevoie de empatie. De foarte multe ori, nu este cineva acolo sa ti-o ofere.
Ca parinte, este o foarte mare provocare sa fii in preajma copilului, de foarte multe ori nu reusesti sa faci ceea ce iti propui si atunci este foarte important sa ai capacitatea sa iti oferi tie empatie. Care anume sunt sentimentele tale, care este nevoia care a fost neimplinita intr-un anumit moment?

A: Cum reusesti totusi sa empatizezi cu propria persoana? E un efort pe care trebuie sa il faci?

M.R: Din punctul meu de vedere, este o investitie pe care o faci in tine, cu conditia sa nu te limitezi la nivelul judecatilor, si ma refer la judecatile fata de cealalta persoana si fata de tine. Cand nu putem face anumite lucruri, ne judecam, avem o parere foarte proasta despre noi insine. Aceasta gandire negativa nu face decat sa alimenteze sentimentele negative, neplacute, sa ne blocheze intr-o anumita problema. Din experienta am invatat ca aceasta problema se poate destinde si ca poti accesa alte resurse ale tale daca pur si simplu cobori la nivelul sentimentelor si apoi la nivelul nevoii pe care doresti sa o implinesti.
Empatia o putem primi din partea altcuiva sau, in cazuri de extrema urgenta, trebuie sa ne-o acordam noua insine. In acceptiunea comunicarii non-violente, empatia inseamna sa ma situez la nivelul nevoilor, acolo unde nu mai exista conflict. Sa incerc sa ma situez la nivelul valorilor mele. Imi doresc armonie, respect, am nevoie de cooperare. In momentul in care am vazut de ce am nevoie, pot accesa alte resurse pentru a obtine acest lucru. Pot empatiza cu copilul meu.

A: Trebuie sa adaug ca in cazul empatiei, suspiciunea nu are ce cauta, nu trebuie sa fim niciodata suspiciosi cu o persoana cu care eventual am putea empatiza. Empatia are diverse grade: uneori reusim sa empatizam la maxim, alteori putem empatiza la un nivel minim. Cum reusim si de cata vreme am avea nevoie pentru a empatiza cu propria noastra persoana?

[page]
M.R.: Este cel mai greu, pentru ca de multe ori ne judecam mai aspru pe noi insine decat pe ceilalti. Cu cat esti mai violent cu tine, cu atat violenta asta se va manifesta si catre exterior. In acceptiunea comunicarii non-violente, orice actiune umana este cauzata de o anumita nevoie. In fiecare moment, prin orice actiune pe care o facem, cautam sa ne implinim o nevoie asa cum stim noi mai bine. Aceasta este viziunea comunicarii non-violente asupra actiunilor umane. Acel mod in care noi actionam poate sa serveasca nevoilor noastre sau poate nu. Este nevoie de multa rabdare pentru a ajunge sa fii empatic cu tine insuti. Cand invatam despre empatie, ni se pare mult mai important sa fim empatici cu ceilalti si incercam acest lucru si satisfacem nevoile celor din jurul nostru, insa suntem neimpliniti, pentru ca pana nu ti-ai oferit tie empatie, pana nu ai trait tu senzatia, nu ai cum sa oferi celorlalti. Asadar este nevoie de rabdare, de foarte multa blandete cu propria persoana, este vorba despre modul in care ne raportam la greselile pe care le facem, la ceea ce consideram a fi o greseala. In momentul in care coboram de la nivelul judecatii la nivelul de sentimente si nevoi, atunci gasim adevarata empatie. Empatie inseamna: care sunt nevoile pe care incerc sa le implinesc in momentul asta.

A: Exista metode sau pasi pe care ar fi bine sa-i urmam in asa fel incat sa ajungem sa empatizam cu propria persoana?

M.R: Da, aceiasi pasi ai comunicarii non-violente pe care ii folosesc in comunicarea cu ceilalti pot sa ii folosesc si in comunicarea cu mine. In momentul in care ceva se intampla, este foarte important sa nu ma blochez in judecata celeilalte persoane, ci sa incep cu observatia ''ce anume s-a intamplat''.
Un alt pas este acela de a imi explora sentimentele. Ca parinte, ma simt nervoasa, trista, dezamagita si am senzatia ca nu pot controla ceea ce se intampla cu mine si in jurul meu.
Dupa nivelul sentimentelor, este extraordinar de important sa cobor la nivelul nevoii, pentru ca aici intervine eliberarea de tensiune cu adevarat, si aici pot accesa alte resurse pentru rezolvarea unei anumite probleme. Cand sunt grabita, am nevoie de eficienta. Eficienta este una dintre nevoile de baza ale fiecarei fiinte umane. O alta nevoie este cooperarea.
Oamenii isi doresc schimbare, vor sa renunte la un anumit comportament pentru ca au vazut ca nu functioneaza, insa nu stiu cu ce sa-l inlocuiasca. Nu spun ca aceasta comunicare non-violenta este singura solutie, dar spun ca este o solutie. O solutie pe care eu am gasit-o si pe care sunt dornica sa o impartasesc celorlalti. O alta nevoie pe care as putea sa o am in acest moment este nevoia de sprijin din partea altcuiva. Nevoia de armonie din familie este o alta nevoie de baza a oricarei fiinte umane.
O alta problema este ca nu stim sa empatizam unul cu celalalt, iar ceea ce ni se intampla de foarte multe ori ni se intampla spontan.

[page]
Exista momente de empatie. Ceea ce incearca comunicarea non-violenta este sa ne faca sa constientizam aceste momente, sa pot sa aleg sa empatizez cu cineva, nu doar sa ma bazez pe simpla intamplare.
Spun ca nu stim sa empatizam pentru ca de foarte multe ori cand cineva ne spune o suparare, avem o gramada de reactii care nu sunt empatii. Prin empatie incerc sa ajut prin simpla mea prezenta, fiind acolo si doar ascultand.

A: Ce concluzii putem trage?

M.R: Empatia foloseste la accesarea unor resurse. Cand am o problema si ma concentrez strict asupra acesteia, sunt oarecum blocata in ea si de foarte multe ori pare ca nu am iesire si ca singura iesire este una pe care am crezut-o violenta, fie fata de mine,f ie fata de ceilalti. Exista o legatura foarte stransa intre violenta pe care o indrept catre mine si violenta pe care o indrept catre ceilalti, astfel incat pentru a fi pasnica si cooperanta si deschisa catre exterior, trebuie sa am aceasta disponibilitate fata de mine.
Principalul scop al empatiei este acela de a ma duce mai aproape de valorile mele. Ma refer aici la empatia fata de sine. Imi descopar valorile pe care in limbajul comunicarii non-violente le numim nevoi. Abia apoi pot trece la pasul urmator, si anume al strategiilor. Pasul cerintelor pe care eu pot sa le fac celorlalti. Nu pot sa fac o cerinta in cunostinta de cauza pana cand nu ajung la sursa adevarata a problemei. Sursa fiind nevoia neimplinita pe care trebuie sa o descopar.

Cand empatizez cu celalalt, vreau doar sa fiu acolo, sa fiu prezent alaturi de el si sa fiu un insotitor al acestei persoane, ajutand persoana sa coboare cat mai in profunzimea fiintei ei, sa-si descopere propriile nevoi, pentru ca apoi sa-si descopere singura solutiile. Asta vad eu ca fiind cel mai bun rol al empatiei, atat fata de mine, cat si fata de altcineva. Cea mai buna prezenta in fata unui prieten este pur si simplu sa il asculti, daca se poate fara a-l intrerupe, pentru ca la sfarsitul acestei lungi povesti pe care el ti-o va spune sunt convinsa ca in foarte multe cazuri isi va gasi singur raspunsul – dar numai daca permitem si daca nu poluam mesajul cu parerile noastre sau cu sfaturile noastre.

Interviu realizat de Adriana Titieni in cadrul emisiunii „Parinti ascultatori”

 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s