Fricile copilului nostru

Exista mai multe tipuri de frici pe care le insuflam incostient copiilor sau pe care imaginatia lor le dezvolta.

Frica de doctor.
Multi parinti il amenita pe copil cu doctorul, sau cu injectia cand acesta face vreo nazbatie. Daca, pe langa aceasta, cel mic a avut si experiente traumatizante in ceea ce priveste interactiunea cu personalul medical, va fi foarte dificil sa mai intram cu el in cabinetul medicului.

Ce e de facut? In primul rand, trebuie sa nu ne mai folosim de amintirea medicilor, injectiilor, etc. pentru a speria copilul – sa gasim alte metode de a-l disciplina, in functie de caz.
Apoi putem incerca sa ne jucam cu copilul “de-a doctorul”. Ii cumparam o trusa de doctor, cel mic ne va consulta, ne va da o reteta, eventual ne face si o injectie, chiar putem improviza un loc in casa pentru « cabinetul lui medical », o camasa alba poate fi halatul, iar o sapca alba, cu crucea rosie pe ea, cusuta de noi, va fi boneta domnisoarei sau domnisorului doctor. Copilul va reusi incet-incet sa-si invinga frica de doctor si de injectia acestuia.
Nu uitati ca dupa fiecare vizita la doctorul real sa-l recompensati pe cel mic, fie laudandu-l, povestind si celorlalti cat a fost de cuminte si de curajos, fie prin a sta mai mult in parc / la leagan, sau prin a merge impreuna la o prajitura.

Frica de intuneric
Aceasta frica apare cam in jurul varstei de 2 ani, cand copilul nu mai vrea sa doarma cu lumina stinsa. El sustine ca “vin monstrii si fantomele la el” sau “este Bau-Bau la mine in camera”.
Ce este de facut? Intai si intai sa nu mai speriem copilul cu “vine Bau-Bau daca nu esti cuminte” (sau altele din aceeasi categorie). De asemenea, sa fim atenti la ce vizioneaza la televizor, sa nu ii permitem sa se uite la desene animate violente sau infricosatoare, nici sa nu-i citim povesti de acest gen.
Ii putem lasa seara o lumina de veghe aprinsa in camera, sau lasam usa dormitorului deschisa si o lumina aprinsa pe hol, asigurandu-l in acelasi timp ca mami si tati sunt aproape pentru a-l pazi de orice rau.

Frica de despartire
Copilul este foarte legat de mama sa, inca de cand era in burta ei, prin cordonul ombilical. Dupa ce se naste, chiar daca acest cordon este taiat, la propriu, sunt cazuri in care chiar si la maturitate “legatura” inca mai exista, iar adultul nu se poate desparti de propria mama, nu poate deveni independent.
La copilul mic, acesta frica de despartire, de mama in mod special, este traita intens, iar mai tarziu va aparea frica de straini.
Ce este de facut? Este bine ca sa-l obisnuim inca de mic si cu alte persoane, astfel incat el sa se simta in siguranta si in largul lui, chiar daca mami nu este prin preajma. Daca esti nevoita sa mergi undeva fara copil, este bine sa-i explici dinainte ca trebuie sa pleci si sa mai stai o vreme mangaindu-l si asigurandu-l ca vii repede inapoi. Nu pleca fara sa-ti iei ramas bun. Fii calma si nu lungi despartirea prea mult, pentru a nu-i transmite copilului propria neliniste!

Frica de baie
Apare in urma unei intamplari neplacute: i-a intrat sapun in ochi, apa a fost prea fierbinte sau prea rece, apa a intrat in urechi sau nas, a alunecat in cada, etc.
Ce este de facut? Pentru a uita de intamplare, copilul poate fi incurajat sa faca baita papusii, i se pun jucarii speciale in cada, la inceput i se face doar dus, iar incet-incet se umple cada progresiv. Dupa baita este bine sa-l laudati, apoi ii puteti permite sa-si dea singur cu spumant pe corp sau sa se limpezesca cu dusul, astfel incat baita sa se transforme in ceva distractiv. Pentru a evita sa ii intre sapun in ochi cand il clatim pe cap, putem folosi un cozoroc special pentru baie, sau ii punem un prosopel cu care sa-si acopere ochii.[page]

Frica de zgomote
Copilul incepe sa tremure, sa tipe sau sa fuga atunci cand aude aspiratorul, bormasina, soneria, sirena ambulantei, etc. Este normal, pentru ca aceste zgomote sunt stimuli foarte puternici pentru pragul lui de sensibilitate auditiva.
Ce este de facut? Cel mai bine este sa ii explicam copilului care sursa zgomotului (daca este un pic mai marisor), sa-cumparam jucarioare care canta, scot diverse zgomote, se misca anumite componente, pentru a-l familiarize cu “galagia”. Il putem incuraja sa ne ajute la treaba : “Hai, tine tu furtunul aspiratorului”, sau “Raspunde tu la telefon, uite, suna!”
Daca il vom indeparta tot timpul de sursa zgomotului si vom pastra intotdeauna liniste in prezenta copilului, acesta se va speria permanent.

Frica de animale
De obicei, frica de animale (in special caini si pisici) este rezultatul unei experiente negative – copilul a fost zgariat, muscat, atacat, etc.
Exista insa si copii care nu constientizeaza pericolul si se indreapta instantaneu spre animal, din dorinta de a-l mangaia.
Ce este de facut? Pentru a depasi aceasta frica, stai intai de vorba calm cu copilul despre experienta avuta, apoi incearca sa-l “desensibilizezi” progresiv. Cititi impreuna carti cu animale, priviti imaginile, ajuta copilul sa cunoasca mai bine animalele de care se teme, modul lor de viata si comportamentul care trebuie adoptat in prezenta lor, priviti-le impreuna de la distanta. Ajuta-l apoi sa se apropie de ele, ba chiar sa le atinga, stand alaturi de el si incurajandu-l permanent.
Copiii care nu se tem trebuie avertzati de pericolul apropierii de un animal (poate fi muscat, zgariat, poate lua o boala), dar sa nu se insiste prea mult, pentru a nu cadea in extrema de mai sus.

Frica de tigan, de “nenea rau” sau de politie
Aceste amenintari folosite in mod exagerat vor dauna copilului, astfel incat uneori el nu mai indrazneste sa ramana singur nici cinci minute.
Ce este de facut? Un copil isi va indrepta comportamentul cand se va discuta cu el, i se va explica, dupa varsta, ce este bine si ce este rau, care sunt consecintele faptelor sale. Va intelege mult mai bine daca i se va spune ca “mami este trista ca nu ai mancat nimic, pentru ca o sa te imbolnavesti, o sa stai in pat, nu o sa mai ai putere sa te joci!”, decat daca vor fi folosite astfel de amenintari.

Acestea sunt doar cateva din fricile pe care le are un copil. Important este ca noi, parintii, sa ne ajutam copiii sa le depaseasca, sa nu se transforme in fobii sau fixatii, necesitand interventia unui psihoterapeut sau psihanalist.
Sunt cazuri in care, din cauza unei sperieturi foarte puternice, copilul poate ramane cu o tulburare de vorbire (balbaiala), un tic nervos (clipeste foarte des) sau diverse tulburari de comportament (de exemplu, ii musca pe cei din jur).
De aceea, trebuie sa-l linistim, sa-l ascultam si sa-l intelegem, insuflandu-i incet-incet curajul de a se confrunta cu ceea ce ii provoaca frica, dar nu brutal sau brusc, ci cu rabdare, calm si prin metodele descrise mai sus.


otter.ro
Ultimele articole

1 gând despre “Fricile copilului nostru”

  1. eu am o fetita, ce a implinit 2 anisori acum cateva zile..ideea e urmatoarea…ea se sperie foarte usor de zgomote si intuneric..am citit pe site, dar nu inteleg de ce fetita mea se incadreaza la aceasta categorie, atata vreme cat ea a inceput cu temerile inca de pe la 1 an si 8-9 luni..si mai mult de atat, ea nu se uita la televizor (nu avem in casa), nu se uita nici la calculator (de fiecare data cand lucrez la el, am grija ca ea sa nu fie in preajma, tot ce aude la calculator e muzica si cand vorbeste cu bunicii), nu am speriat-o cu nimic si totusi se teme de intuneric si mai ales de cel mai mic zgomot..la inceput s-a speriat de congelator cand face zgomotul acela de pornire si de oprire..am incercat sa o incurajez, pe cat putea ea sa inteleaga la varsta respectiva…iam dat na-na (adica bataie la congelator si acum asta face si ea), s-a speriat de casuta ei de carton in care isi tine jucariile (nu stiu de ce, a pornit totul din senin intr-o zi, dar banuiesc ca trebuie sa fi auzit cumva vreun zgomot venit de afara si l-a asociat cu casuta ei)..am scapat si de asta..i-am dat cateva zile „na-na” si la casuta..dar acum are o temere pare de perdea si noi o tot linistiam ca nu face nimic perdeaua, ca perdeaua face nani si cum isi mai aduce aminte, asa in timp ce se joaca, din senin imi spune ” mami, dadeaua nani” si eu trebuie sa o sustin: „da, mami, perdeaua face nani”. perdeaua nu are desene, e aboslut simpla, dar ma gandesc ca atunci cand bate soarele se reflecta frunzele de la florile de pe balcon si asta trebuie sa o fi speriat..oricum, ideea e ca imediat ce se aude de la vecini ca dau drumul la dus, la hota sau mai stiu eu ce zgomot, iar ea e concentrata pe ceva si aude zgomotul din senin, fuge de rupe si ma sperie atitutdinea ei.
    fireste ca o incurajam, dar sunt dezamagita de faptul ca nu pot sa ii explic mai multe, pt ca ea e inca mica si nu pot sa vb cu ea ca si cum as vorbi cu un copil de 3-4 ani.

Lasă un răspuns la MamaSofiei Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s