Duminica Tomii

Si fiind seara, in ziua aceea, intaia a saptamanii, si usile fiind incuiate unde erau adunati ucenicii de frica iudeilor, a venit Iisus si a stat in mijloc si le-a zis: “Pace voua!” Si zicand acestea, le-a aratat mainile si coasta Sa. Deci, s-au bucurat ucenicii vazand pe Domnul. Si Iisus le-a zis iarasi: “Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi”. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute!”
Iar Toma, unul din cei doisprezece, cel numit Geamanul, nu era cu ei cand a venit Iisus. Deci au zis lui ceilalti ucenici: “Am vazut pe Domnul!”Dar el le-a zis: “Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.”
Si dupa opt zile, ucenicii Lui erau iarasi inauntru, si Toma, impreuna cu ei. Si a venit Iisus, usile fiind incuiate, si a stat in mijloc si le-a zis: “Pace voua!” Apoi a zis lui Toma: “Adu degetul tau incoace si vezi mainile Mele si adu mana ta si o pune in coasta Mea si nu fi necredincios, ci credincios!” A raspuns Toma si I-a zis: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Iisus i-a zis: “Pentru ca M-ai vazut, ai crezut. Fericiti cei ce n-au vazut si au crezut!”
Deci si alte minuni a facut Iisus inaintea ucenicilor Sai, care nu sunt scrise in cartea aceasta. Iar acestea s-au scris ca sa credeti ca Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, si, crezand, sa aveti viata in numele Lui.

“Minunate sunt lucrurile tale Doamne, toate cu intelepciune le-ai facut!” Asa spune psalmistul David, asa strigam si noi de fiecare data cand vedem nesfarsita dragoste, nespusa bunatate, negraita intelepciune si adanca smerenie cu care Domnul a lucrat si lucreaza mantuirea fiecarui om in parte. Aflam despre toate acestea in istorisirea aratarii lui Iisus Hristos ucenicilor Sai, in Duminica Tomii, adica in prima duminica dupa Sfintele Pasti.
Ce s-a intamplat atunci? In cea de-a patra zi dupa Rastignirea Domnului, de frica iudeilor, Apostolii erau ascunsi intr-o casa si stateau cu usile incuiate. Pe seara, dintr-o data, trecand prin aceste usi, li s-a aratat Domnul Iisus Hristos. Li s-a aratat astfel din mai multe motive: ca sa nu-i sperie batand la usa, ca sa le arate ca este la fel de atotputernic si acum si ca sa-i incredinteze ca este biruitor, El, Cel care le paruse a fi infrant prin scuiparile, lovirile, umilirea si rastignirea Lui.

Venind la ei, Mantuitorul le spune: “Pace voua!” si cu adevarat le daruieste pacea care covarseste toata mintea si care numai de la El poate veni. I-a salutat astfel si apoi le-a aratat ranile din maini si din coasta, pentru a-i convinge ca nu e duh si ca a patimit si a inviat cu-adevarat. Ucenicii s-au bucurat atunci cu o bucurie nespus de mare. Si mai mult s-au bucurat sufletele lor cand Domnul le-a spus: “Precum m-a trimis pe mine Tatal, va trimit si eu pe voi!” Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: “Luati Duh Sfant! Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. ”

Asa cum Dumnezeu a suflat suflare de viata asupra lui Adam, facandu-l fiinta vie, tot asa Domnul Iisus Hristos sufla acum asupra ucenicilor si ii face vii in credinta, desteptandu-i, intarindu-i si dandu-le autoritatea de a lega si a dezlega pacatele. Aceste daruri vin din iubirea de oameni pentru care Fiul lui Dumnezeu a fost trimis de Tatal pe pamant, din aceeasi iubire pentru care Iisus Hristos s-a facut pe Sine ascultator pana la moarte, si inca moarte pe cruce.

Dar Apostolul Toma nu era cu ei cand a venit Domnul, iar cand a aflat ca a inviat Iisus, pe care Il vazuse pe cruce, nu a crezut si a spus: “Daca nu voi vedea in mainile Lui semnul cuielor si daca nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si daca nu voi pune mana mea in coasta Lui, nu voi crede.”

Din cauza acestui episod, Sfantul Apostol Toma a fost numit “Toma Necredinciosul”, desi mai tarziu, pentru credinta lui fierbinte si curajul neclintit cu care a vestit Evanghelia, avea sa fie omorat de cinci soldati. Dar a fost el atat de necredincios? Stim tot din Evanghelia lui Ioan ca el a fost singurul care a dorit cu mare vitejie sa mearga la moarte, urmandu-l pe Hristos, atunci cand a auzit vestea mortii lui Lazar. O facuse din neintelegere, pentru ca atunci Hristos le-a spus ucenicilor sa mearga la Lazar, Toma a inteles ca trebuie sa mearga la moarte si a zis: “Sa mergem si noi sa murim cu el!” (Ioan 11, 16). Si a mers si l-a vazut pe Lazar nu mort, ci inviat. Inainte, il mai vazuse inviat si pe fiul vaduvei din Nain. Stia si de invierea fiicei lui Iair. Vazuse multe minuni si, cu toate acestea, nu a vrut sa creada decat dupa ce se va convinge cu ochii lui. De aceea, Domnul S-a mai aratat o data, dupa opt zile, pentru ca si Toma sa creada. Imediat dupa ce a vazut ranile, Toma a spus: “Domnul meu si Dumnezeul meu!” Toma era credincios, dar avea o credinta slaba, venita prin simturi, care avea nevoie de intarire.

Iisus n-a pregetat sa se arate lui Toma, ca sa-i incredinteze si pe necredinciosi si sa-i intareasca pe cei slabi in credinta. Dar mai ales, Hristos stia cata nevoie este ca apostolii, ca vestitori ai Evangheliei in toata lumea, sa creada cu tarie in invierea Lui din morti. Caci invierea este temelia credintei si coroana bucuriei crestinului, dupa cum spune un sfant parinte.
In continuare, Sf. Apostol si Evanghelist Ioan ne spune ca multe au fost minunile pe care le-a savarsit Domnul Iisus Hristos, dar pentru toti cei care cauta adevarul si viata, cele scrise sunt de ajuns.
Exista si un inteles adanc al acestor cuvinte din Evanghelie, pe care ni-l dezvaluie Sfantul Nicolae Velimirovici: cine vrea ca Domnul sa i se arate in sufletul sau, trebuie sa-si inchida camara inimii, adica sa o apere de navalirile gandurilor lumesti. Atunci, Domnul i se va infatisa in slava, risipindu-i frica si umplandu-l de pace. Si, chiar daca intr-un ungher al camarii noastre sufletesti va ramane o urma de indoiala, la fel cum s-a intamplat cu Apostolul Toma, noi trebuie sa staruim in rugaciune si sa asteptam cu rabdare, la fel cum si ucenicii au asteptat opt zile pana cand Domnul a venit din nou la ei, pentru a i se arata lui Toma. Astfel, Domnul Iisus Hristos se va milostivi si de noi si va lumina cu stralucirea Lui plina de har si cel din urma colt intunecat al inimii noastre. Si ne va da si noua viata, si ne va face fii ai lui Dumnezeu, prin harul Sfantului Duh.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s