Divortul si cresterea copiilor – ce e de facut

Oricat de neplacut ar fi subiectul divortului, parintii trebuie sa fie constienti de indatoririle pe care le au fata de copiii lor, chiar si in astfel de momente grele.

Pe langa dificultatea resimtita de adultii care decid sa divorteze sau sa se separe, despartirea parintilor va avea un efect profund si asupra celor mici. Si, desi fiecare copil este unic, cu propria sa personalitate, evolutie si ritm de dezvoltare, tot exista cateva probleme comune in aceasta perioada grea.

Cum reactioneaza copiii

In cazul unui divort, copiii simt energia negativa din jurul lor si aleg o cale de a se apara. Uneori devin posesivi cu parintii lor, alteori au accese de furie pentru a le atrage atentia. Insa de fiecare data, ei spun aceleasi lucruri: „E vina mea?”, „Nu va mai certati!” etc.

Astfel, prescolarii devin foarte tematori cu privire la momentele separarii si ajung sa fie dependenti de parinte. Exemple de astfel de momente sunt: atunci cand sunt lasati la gradinita sau atunci cand vine ora de culcare.

Uneori, au accese de furie prelungite sau plang mai usor decat in mod obisnuit. De asemenea, din pricina stresului, cei mici pot manifesta si un comportament regresiv. Astfel, ei pot reincepe: sa isi suga degetul, folosirea unui limbaj de bebelus, sa ude patul in timpul noptii.

Aceste semne indica suferinta emotionala prin care trec micutii si modul de a-si exprima temerile si furia. Uneori, chiar si problemele fizice – cum ar fi dureri de cap sau de stomac – apar tot din pricina anxietatii. (Totusi, ai grija si nu considera toate aceste simptome doar niste „reactii pur emotionale”. Daca simptomele persista sau sint grave, copiii trebuie sa fie consultati de catre medicul pediatru.)

Copiii de varsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatise de manie, ingrijorare sau tristete. Sunt doua moduri in care, de obicei, reactioneaza cei mici in cazul unui divort.

In primul rand, exista copii care devin agresivi, sau chiar ostili fata de unul dintre parinti, iar toata vina divortului pica pe adultul respectiv. Alti copii sunt mai subtili in a-si arata resentimentul si manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte sau uita sa indeplineasca anumite sarcini.

Al doilea mod in care copiii aleg sa se comporte este de a fi foarte cuminti. Ei isi inchipuie ca parintii divorteaza pentru ca au facut prea multe boacane. Astfel, rationamentul lor este ca parintii lor nu se vor mai desparti, daca ei (cei mici) fac tot ce li se spune.

Mai sunt cazuri in care copiii pot parea indiferenti sau pot nega faptul ca parintii lor divorteaza.

Ceea ce spun de fapt copiii

Prin reactiile lor, micutii incearca sa transmita niste mesaje. Uneori ne dam seama ca este o problema chiar de la inceput. Cu toate acestea, exista momente cand nu ne pricepem sa traducem ceea ce exprima copiii nostri.

In primul rand, exista un mesaj care predomina in orice comportament, anume: „Nu va mai certati!”. Copiii incearca, prin orice mijloace, sa isi impace parintii, sa ii tina impreuna. Nici pedeapsa nu il mai supara, daca asta inseamna ca parintii lui lucreaza impreuna. Cel mai grav este atunci cand motivul certurilor este chiar copilul. Atunci, intervine sentimentul de vina.

Alt mesaj pe care micutul incearca sa il exprime este: „Vreau sa fiu iubit de amandoi parintii”. Cu alte cuvinte, copilul are nevoie ca ambii parinti sa ramana implicati in viata sa. De asemenea, in continuare vrea sa petreaca timp si cu unul si cu celalalt. Daca unul dintre parinti este gelos pe celalalt, copilul este pus in pozitia in care trebuie sa aleaga pe cine iubeste mai mult.

Tot in acest caz, cel mic nu ar trebui pus in postura de a transmite mesaje intre cei doi adulti; parintii ar trebui sa comunice direct unul cu celalalt. De asemenea, copilul nu vrea sa auda lucruri negative din partea unui parinte despre celalalt.

Cum abordam situatia

Divortul este un subiect greu de explicat si adultilor, daramite copiilor. Cu toate acestea, trebuie sa le explici celor mici prin ce trece familia.

Astfel, prima regula este sa fiti sinceri amandoi. Nu trebuie nici sa intrati in prea multe detalii, dar nici nu va mintiti micutul. Copilul are nevoie sa fie linistit si sa inteleaga ca nu este vina sa. Asadar, trebuie sa ii recunoasteti suferinta si sa vorbiti despre acest lucru.

In general, copiii mai mici au nevoie de mai putine informatii si inteleg mai bine o explicatie mai simpla. Cu toate acestea, indiferent de varsta, un copil are nevoie sa stie ce se va intampla mai departe – unde va locui, cum isi va petrece vacantele etc. Totusi, oricat de multe sau de putine informatii ii impartasiti, fiti mereu sinceri.

Da-i posibilitatea de a vorbi si de a-si exprima sentimentele, chiar daca, pe moment, este suparat. Divortul este un subiect deschis, nu un tabu. Ii poti oferi si alternativa de a vorbi cu altcineva, in caz ca nu vrea sa discute cu mama sau cu tata despre aceasta problema; de exemplu: consilierii de la scoala, asistentii sociali, psihologii etc.

In cazul copiilor mai mici, ii poti invata sa se exprime si prin alte moduri: prin desene, teatru cu papusi sau figurine etc. In cazul celor mai mari, poate fi util pentru ei sa discute cu alti copii ai caror parinti trec prin aceeasi situatie.

Asigura-l pe cel mic ca, desi vor exista schimbari, datorate separarii in relatia sot-sotie, ei vor continua sa fie parintii lui si amandoi il vor iubi in continuare si vor avea grija de el in toate aspectele. Prin crearea unor rutine pe care copiii se pot baza, le amintesti micutilor ca se pot baza pe parinti pentru stabilitate si grija.

Oricat de mult ar fi nevoie, copiii trebuie incurajati. De asemenea, imbratisarile si mangaierile (apropierea fizica) sunt foarte importante pentru linistirea copilului.

Organizarea unui program are numeroase beneficii pentru micutii aflati intr-o situatie dificila. Copiii se simt mai in siguranta atunci cand stiu la ce sa se astepte, ce urmeaza mai departe, chiar si atunci cand pleaca de acasa. De exemplu, cand ajung acasa trebuie sa manance, sa isi faca temele, sa faca baie etc.

Prin rutina, nici nu sunteti tentati sa va abateti de la regulile casei, de la recompensele si pedepsele pe care le aplicati copiilor.

Inainte de conversatia cu micutul tau, pregateste-ti un plan. Anticipa intrebarile sale despre schimbari; daca nu stii sa raspunzi, este bine sa ii explici ca deocamdata niciunul dintre voi nu sunteti siguri, dar veti afla curand si totul se va rezolva.

Oricat de greu ar parea, ambii parinti trebuie sa fie uniti in discutia cu micutii lor. Este indicat sa aveti amandoi aceeasi explicatie si sa va purtati respectuos unul cu celalalt.

Ai trecut prin aceasta experienta? Povesteste-ne in rubrica de comentarii.


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s