Din culisele maternitatilor romanesti

Irina Popescu este educator prenatal, viitor consilier pentru alaptare si studenta in anul III la Facultatea de Moase, in cadrul UMF Carol Davilla. Cel mai important lucru pentru Irina este faptul ca are doua fete, de trei si respectiv cinci ani, nascute normal.

Irina Popescu este educator prenatal, viitor consilier pentru alaptare si studenta in anul III la Facultatea de Moase, in cadrul UMF Carol Davilla. Cel mai important lucru pentru Irina este faptul ca are doua fete, de trei si respectiv cinci ani, nascute normal. Pe fetita cea mare a alaptat-o timp de un an si opt luni iar pe fetita cea mica a alaptat-o timp de doi ani si unsprezece luni.

A: Am fost foarte impresionata de faptul ca ti-ai alaptat fetele atat de mult timp. Pentru mine alaptarea n-a fost un success, desi am nascut normal, natural, desi cred ca am incercat tot ce se putea (acum zece si respectiv noua ani) pentru a alapta cat mai mult timp posibil. Fetita am alaptat-o cinci luni insa la baiat, care s-a nascut prematur, n-am reusit sa declansez niciun fel de lactatie. Este importanta nasterea naturala pentru atasamentul mama-copil, pentru startul unei alaptari reusite, de-asta am si facut acest preambul, pentru ca eu am indeplinit o conditie, am nascut natural.
I: Natural sau normal? Fara niciun fel de interventii, gen anestezie, oxitocina?

A: Nimic, absolut nimic.
I: Cu separarea mamei de nou-nascut?

A: Da, evident, era in perioada in care iti luau copilul si ti-l aduceau dupa cateva ore. Pe Ariadna am nascut-o pe la ora patru dimineata si imi amintesc de faptul ca imi doream atat de mult sa o vad incat am plecat cu perfuzia dupa mine, la ora sapte dimineata si am spus “va rog, aratati-mi copilul ca nu mai suport”.
I: Deci nu l-ai vazut trei ore dupa nastere?

A: Nu, si nici pe Babu, care, desi se nascuse prematur, era perfect sanatos, nu a stat la terapie intensiva. Acestea erau conditiile atunci.
I: Din pacate astea sunt conditiile si acum. Nu s-au schimbat peste tot conditiile de acum zece ani. In maternitati din pacate, se intervine mult in nastere, medicii sunt pregatiti pentru interventie, pentru patologie; nu prea stiu sa moseasca, sa astepte o nastere naturala, care are nevoie de foarte multa intimitate.

A: Era mare agitatie in salonul in care am nascut. Intrau si ieseau pe usa, erau si cativa studenti care ar fi trebuit sa asiste la nastere iar eu doream intimitate, doream sa nasc linistita incat i-am rugat sa plece. Spui ca e foarte important sa nasti natural, neprovocat.
I: Da, e important sa nasti natural, neprovocat. Provocarea travaliului are consecinte pe termen lung, consecinte pe care nu le stim. In plus, exista un risc mai mare de interventie dupa nastere, de cezariana, de anestezie, de oxitocina (oxitocina sintetica, oxiton perfuzie) care duce la un travaliu mai structurat, cu niste contractii mai sistematizate. Daca a pornit travaliul, e haotic, si se administreaza intravenos oxiton ca sa ajutam si sa terminam mai repede, atunci contractiile devin crancene, pacientele nu pot avea consimtamant informat pentru ca nici nu sunt intrebate.

A: Habar nu ai ce ti se intampla. Deci este recomandata nasterea naturala, neprovocata, neasistata de perfuzie sau altceva.
I: Nemonitorizata continuu, nu la pat. Trebuie sa ai libertate de miscare in travaliu, sa te poti intoarce pe o parte sau pe alta dupa cum simti ca e mai bine.

A: Nu s-a intamplat asa ceva. Eu am stat la pat pana cand am nascut. Mamicile nu stiu, pentru ca ar putea spune, “nu ma mai tine in pat si lasa-ma sa ma plimb, nu-mi atasa nimic de brat, pentru ca eu vreau in primul rand sa nasc natural si in al doilea rand vreau sa-mi alaptez copiii”.
I: Sunt drepturile lor.

A: Ce-ar mai fi de facut in mod special pentru a declansa lactatia dupa nastere?
I: Daca acest travaliu nu este perturbat eu le recomand viitoarelor mamici sa stea cat mai mult acasa, in travaliu, pana ajung la contractii sistematizate, dureroase, la 5-10 minute una de alta. Indicat ar fi sa plece la spital la o dilatatie de 7-8. Dar ele n-au cum sa controleze asta, ajung la spital avand o dilatatie mica si travaliul risca sa fie perturbat; creste adrenalina, daca te simti amenintata si totul se blocheaza.
Daca nu exista dinamica in travaliu, se administreaza oxitocina, sau punem o peridurala pentru calmarea durerilor. Esti nevoita astfel sa faci aceste interventii pe care nu le doreai, prolactina, hormonul maternitatii si al alaptarii, cea care produce lapte, ajungand sa fie inhibata.
Daca oprim acest proces, ceva nu va merge. Oxitocina, hormonul care te ajuta sa expulzezi copilul, este foarte importanta si in alaptare, in ejectia laptelui matern. Este hormonul care scoate laptele matern afara, un hormon foarte timid, un hormon al iubirii care este rusinos. Daca nasti si sunt cinci sudenti si un medic care te taie si te coase si nici macar nu vorbesc cu tine, esti doar material de lucru, iti trebuie o persoana de sprijin care poate fi sotul sau o figura materna.. Femeile care nasc au mai multa increderea intr-o figura materna, fie ca e moasa sau chiar mama, sora sau matusa, cineva care a mai avut un copil. Daca la o ora dupa nastere incercam sa alaptam copilul si il asezam pe abdomen, vom observa ca din reflex, se duce el singurel si prinde sanul pentru ca asta stie sa faca, asa supravietuieste el.

[page]

A: Daca ti se ia copilul de langa tine si il tine cateva ore departe, atunci acest instinct de supt este indepartat iar copilul va fi stresat.
I: Copiilor li se dau suplimente de glucoza, sunt spalati, cantariti, li se face vaccinul insa toate astea pot fi amanate, pentru ca dupa nastere exista o perioada care nu se va mai repeta, respectiv primele doua ore, chiar prima ora este vitala pentru mama si copil. Exista un flux hormonal si practic toate canalele sunt deschise, sunt pe receptie. Mama si copilul se privesc in ochi, se creeaza atasamentul. Copilul atunci isi cunoaste mama. Este foarte alert, mai ales dupa o nastere nemedicata, neinvadata. Este o perioada de o ora in care mama si copilul au multa adrenalina, endorfine, si fericire. Ai simtit asta ca mama, nu?

A: Sunt lucruri din viata mea pe care nu mi le mai amintesc exact, dar momentele alea de dupa nastere, cu toata eliberarea…Mi-amintesc discutiile, reactiile asistentei, reactiile doctoritei cu care am nascut, telefoanele care sunau in permanenta, camera in care am fost pusa dupa nastere si copilul… Sunt lucruri care mi s-au intiparit atat de bine in memorie! E absolut incredibil!
I: E cea mai puternica amintire din viata unei femei.

A: Dar nu-mi amitesc momentul in care mi-am pus prima data fetita la san. Imi amintesc cum o cautam disperata.
I: Copiii din neonatologie au reflexul de supt. I-am vazut cum isi mananca pumnii si isi intorc capul stanga-dreapta, cautand sanul mamei iar reflexul de impins ii ajuta sa se catere. Se tarasc sa prinda sanul si e extraordinar sa vezi un copil lasat liber cum isi apuca sanul si mananca, cum se declanseaza secretia lactata si cum mama reuseste sa inceapa o alaptare de succes. Este un start foarte important atat pentru alaptare cat si pentru atasament.

A: Am citit intr-un studiu ca e foarte importanta prima noapte, in afara de aceste prime momente… Fiecare mamica ar trebui sa fie anuntata ca in prima noapte nu se doarme. Prima noapte este pentru tine si copilul tau, indiferent cat esti de obosita sau de stresata.
I: Da. Nu este bine sa separi mama de copil. Trebuie sa se odihneasca impreuna. Totul functioneaza perfect dar se intervine si se perturba procesul acesta natural de legatura, de alaptare, de tot ce au nevoie atat copilul cat si mama. Multe mame ajung la depresii normale sau chiar depresii grave, psihoze, pentru ca ea nu a avut sansa sa cladeasca o relatie, o baza solida cu copilul ei, sa-si inceapa relatia intr-un mod optim. Copilul trebuie sa stea cu mama cel putin in prima ora. Ingrijirile pot fi facute si acolo, pe burtica mamei iar mama trebuie sa faca miscare, sa se plimbe inainte de nastere pentru a naste mai usor si mai repede. Sunt multe lucruri pe care viitoarele mamici nu le cunosc si de aceea se complac in a face ce spun medicii.

A: Pe mine m-au vazut doctorii mancand serios inainte de nastere, pentru ca mi-era ingrozitor de foame si nu mi-au spus sa nu fac asta pentru ca o sa-mi fie rau dupa nastere. Ba chiar m-au certat pentru ca am vomat dupa efortul depus la nastere.
I: Da, din pacate asa se poarta cu pacientii. Doctorii sunt invatati sa practice intr-un anumit fel. Asa se preda in facultati din pacate. Eu, ca moasa, fac studiu individual pentru ca nu am cum sa ma dezvolt in sistemul asta. In maternitatile particulare lucrurile stau altfel dar costa foarte mult, mai ales pentru o familie tanara. Este bine ca viitoarea mama sa mearga la cursuri de educatie pentru nastere.

A: Unde se pot face astfel de cursuri?
I: De exemplu, educatorii cursurilor Lamaze, merg prin spitale dar nu este ceva foarte organizat. Practic prezinta nasterea asa cum este ea acum, nu ca un ideal in nastere. Multe femei aleg cezariana pentru ca le e teama de nasterea normala. Eu fac cursuri Lamaze, intr-o sala prin zona Floreasca.

Puteti vedea site-ul meu www.nastecumsimti.org , unde gasiti si telefonul meu, adresa de e-mail si locatia. Eu merg cu viitoarele mamici si la nastere, cu acordul medicului, pentru ca nu toti medicii sunt deschisi.
Unii medici prefera foarte des sa declanseze acest travaliu, pentru ca sunt de garda, pentru ca trebuie sa plece etc. Cand e vorba de o nastere libera eu merg cu mamicile la maternitate chiar din timpul travaliului si dupa ce vorbim cu medicul, facem un plan de nastere.
Stau cu ele pe toata perioada travaliului, aplicam masuri de confort, masaj, hidroterapie unde este permis, plimbari, coboram scari, urcam, ne distram foarte tare. Apoi, la nastere, incercam sa obtinem o pozitie cat mai folositoare, care sa ne ajute pentru expulzia copilasului. Incercam sa nu obtinem epiziotomie, pentru ca nu este necesara decat in 10-15% din cazuri iar la noi in Romania se practica in 99% din cazuri. La un moment dat facusem o lista cu medicii care nu practica epiziotomia si pe care ii recomandam viitoarelor mamici. E mare lucru sa stii sa asisti o nastere fara sa tai, sa stii ca nu e necesar sa tai ci trebuie sa sustii perineul, sa coordonezi impingerea.
A: Asta inseamna multa rabdare. Daca sunteti insarcinate, daca doriti sa nasteti natural, sa puteti sa alaptati si aveti nevoie de ajutor o puteti gasi pe Irina Popescu pe www.nastecumsimti.org.

Interviu realizat cu Irina Popescu in cadrul emisiunii „Meditatii pentru parinti” realizata de Adriana Titieni


answear.ro

Lasă un răspuns