Diferente de personalitate intre frati

Cum este sa fii fratele mai mare. Dar cel mai mic? Afla aici la ce sa te astepti atunci cand ai doi sau mai multi copii.

Am aparut pe lume la fix cinci ani dupa fratele meu. Cand spun fix cinci, inseamna exact atat, pentru ca m-am nascut de ziua lui.

Faptul ca m-am nascut (sau ca ai mei au ales sa mai aduca pe lume un copil) tot fratelui meu i se datoreaza. Multa vreme, el i-a batut la cap ca vrea un frate sau o sora. Parintii s-au conformat si, pentru copilul de 5 ani de atunci, eu am venit ca un cadou.

Un cadou insa total neinteresant, pana cand am implinit vreo 2 ani. Ba chiar am fost o totala dezamagire pentru fratele meu, din moment ce el se astepta la un tovaras de joaca si s-a trezit cu un bebelus nu numai total „nefolositor”, dar care ii rapea pentru destule ore si tovarasul de joaca preferat: pe mama.

Toata copilaria noastra am fost „a lui”, in sensul in care a avut grija de mine, mi-a pus carti in mana, s-a straduit sa ma invete matematica, ne-am batut pe cinste si am distrus destule lucruri prin casa.

Pentru mine, el era un zeu si modelul despre care inca imi place sa cred ca este mai destept, mai citit, mai izbutit decat mine.

Ordinea venirii noastre pe lume pare de domeniul hazardului, si, cu toate acestea, corelatiile pe care statisticienii si specialistii le-au facut sunt cel putin interesante. De exemplu:

  • Primii nascuti sunt prezenti in numar disproportionat de mare in colegiile Ivy League (universitatile de top din Statele Unite ale Americii). O cercetare releva faptul ca nu mai putin de 66% dintre studenti sunt frati mai mari.
  • 21 din 23 de astronauti erau frati mai mari, sau copii unici.
  • Potrivit unui studiu intreprins de cercetatorii norvegieni, primii nascuti sunt de regula mai inteligenti decat fratii lor, beneficiind de un IQ cu 3 puncte mai mare decat urmatorul nascut.

Poate ca 3 puncte par insignifiante, dar 2-3 puncte IQ echivaleaza cu 15 puncte diferenta la SAT (testul de aptitudini de la sfarsitul ciclului liceal din SUA), fapt foarte important daca vrei sa aplici la o universitate de elita (Yale sau Stanford) si intri cu un punctaj de 690 la testul oral, in competitie directa cu un candidat avand un scor de 705. Un asemenea avantaj academic te poate duce oriunde, pentru ca de aici incolo tine foarte mult de anturaj, de oportunitati, de oamenii pe care-I intalnesti.

Behavioristii numesc aceasta mica diferenta „efectul de prag” – o variabila in aparenta mica, dar care poate produce consecinte importante.

  • O alta cercetare ne arata ca, din 99 oameni de stiinta, 26 erau primii nascuti, 22 copii unici, 36 – frati mijlocii si numai 15 – mezini.
  • Un sondaj intreprins in randul sefilor de corporatii de catre Vistage – o organizatie international a directorilor executivi, 43% dintre acestia sunt primii nascuti, 33% mijlociii si numai 23% sunt mezini.

Statistic vorbind, mezinii sunt mai inclinati sa devina artisti, antreprenori, scriitori, pompieri sau soldati.

De unde apare aceasta diferenta? De fapt, nu se stie. Cel mai probabil din cauza faptului ca primul nascut beneficiaza de cel putin un an de atentia neimpartita (si fascinata!) a parintilor. Adica, primul copil are parte de mai multa stimulare intelectuala in exact perioada in care are nevoie cel mai mult.

Pe de alta parte, fratii mai mari ajuta la cresterea celor mici, indrumarea sau invatarea lor – fapt care pare ca contribuie la dezvoltarea creierului. Faptul ca parintii trec din nou prin aceeasi experienta cu urmatorul nascut, ii face mai putin atenti, mai putin dornici sa stimuleze, sa fie jucausi si prezenti. Atunci cand al doilea copil apare in familie, parintii tind sa-i faca, de exemplu, mai putine fotografii, albumul sau fiind mai saracacios.

Locul 1 este luat de copilul mai mare. Primul nascut va lupta intreaga lui viata pentru a-si pastra locul pe care l-a pierdut prin aparitia pe lume a fratelui sau fratilor lui. In plus, primul nascut beneficiaza de haine noi, laptop nou, timp neimpartit si parinti inca odihniti.

Pe de alta parte, fratele al doilea gaseste deja o familie compusa din parinti si un frate. Nu stie cum e sa fii copilul unic si nu simte nevoia sa ia locul fratelui mai mare.

Competitivitatea celui de-al doilea se va face simtita mult mai subtil, in alte zone decat ale fratelui mai mare, incercand mereu activitati noi, idei noi, zone neexplorate, sau va atrage atentia prin farse, umor, rebeliune.

La sfarsitul anilor ’90, Zweigenhaft a intreprins un studiu asupra unui grup de protestatari care demonstrau in fiecare duminica in fata unui magazin Kmart, protest care se lasa cu tulburarea linistii publice. Zweigenhaft si unul dintre studentii sai i-au intervievat pe protestatari si au descoperit ca grupul protestant era format, in numar disproportionat de mare, din frati mai mici.

Mezinii par a fi mai buni la schimbarile de tip transformational. Cei mici adopta metode mai creative, mai riscante si mai inovative, in timp ce fratii mai mari tind sa devina mai responsabili, mai conservatori, mai apropiati de familie si dispusi sa duca stindardul casei mai departe.

Daca si tu ai mai mult decat un copil, e interesant acum pentru tine sa stii cum isi vor imparti ei rolurile si de ce, de atat de multe ori, apar conflicte intre frati.

Daca statisticile de mai sus sunt adevarate si pentru tine, vei avea in casa un copil responsabil si unul creativ. Cel putin.

Este important sa stii ca este in regula sa nu-ti tratezi copiii la fel (si sa nu cazi mereu in capcana echitatii), pentru ca nici ei nu se asteapta sa fie tratati la fel. Atata vreme cat reusesti sa-I inveti sa-si gestioneze conflictele si sa-si imparta teritoriile in functie de punctele lor tari, vor ajunge fiecare cea mai buna varianta a lui.

Surse: Jeffrey Kluger; Ben Dattner; Robert Zajonc; Sir Francis Galton; Catherine Salmon; Laurie Kramer; Frank Sulloway; Delroy Paulhus

Autor articol: Urania Cremene – Expert Parent’s Toolshop Romania

sursa foto: freedigitalphotos.net


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s