Reguli de negociere in relatia parinte-copil

O comunicare de succes necesita un respect reciproc si o cunoastere profunda a partenerului de discutie. Ca in orice relatie, si intre parinte si copil este nevoie de o serie de reguli de negociere.

In primul rand, evita sa iti tratezi copilul ca pe un… copil; nu il privi de sus.

Parintii au tendinta de a considera ca micutul este un rezonator fidel al dorintelor si punctelor lor de vedere. Le este greu, uneori imposibil, sa vada ca fiul/fiica lor au puncte de vedere personale si sa le ia in considerare la modul serios.

Care sunt cateva dintre modurile de echilibrare a discutiei?
Exista cateva reguli simple pe care adultii le pot aplica. Doar pentru ca parintele invata sa asculte nevoile celor mici, nu inseamna ca cedeaza in fata copilului.

In primul rand, nu il intrerupe pe copil. Parintii pot face greseala de a nu avea rabdare sa asculte si doleantele micutului ceea ce-l face pe acesta sa se simta desconsiderat si nedreptatit. Copilul are dreptul la toata atentia ta. Aminteste-ti ca el are o capacitate de argumentare mai slab formata, ceea ce conduce la o oarecare dificultate in comunicare.

Foloseste comentarii pozitive la adresa ideilor si sentimentelor sale. Preocupati de gandurile proprii, parintii nu au timp de „prostiile” copiilor. Ar trebui sa te pui in locul celui mic. Cum ai reactiona daca, la serviciu, ii propui sefului tau o idee pe care o consideri valoroasa si acesta nici nu o asculta bine ca o si contrazice pentru a-si impune perspectiva lui? Nu este o situatie prea fericita, nu? Ei bine, cam la acelasi nivel se afla si copilul tau, daca nu-i apreciezi ideile, perspectiva, doleantele…

Avem tendinta de a le spune copiilor o gramada de lucruri pentru a-i convinge – evita diluarea argumentelor. Mult mai convingatoare sunt doua-trei motivatii gandite si spuse din perspectiva lor, pe care sa le poata intelege pe baza experientei de viata acumulate pana in acel moment. Cel mai bine invatam din experienta proprie. De exemplu, oricat de mult ai citi despre cursa de Formula 1, pana nu te urci la volan nu vei invata sa conduci.

Incearca sa gasesti exemple din viata de zi cu zi. Formularile ar trebui sa rezoneze cu o experienta personala a copilului. De exemplu: „Iti aduci aminte, acum o luna, cand ai facut …”.

Ce se intampla cand parintele nu are rabdare cu cel mic?
Izbucnirile emotionale trebuie evitate pe cat posibil. Uneori, este greu sa te stapanesti si insistenta copiilor poate sa fie coplesitoare, mai ales dupa o zi grea la serviciu. Totusi, a fi parinte este o „meserie” cu norma intreaga. Trebuie sa fii permanent proaspat si vigilent. Daca simti ca devii prea nerovos, ia o pauza si revenino la discutie mai tarziu (eventual in timpul acestei pauze mananca ceva, asculta o muzica de relaxare, gaseste o emisiune amuzanta la televizor). Negocierea cu cel mic trebuie sa te prinda intotdeauna cu bateriile incarcate.

In psihologie, exista un fenomen intitulat: deplasare sau inlocuire. Mai precis, avem tendinta sa mutam conflictele de la serviciu acasa si de acasa la serviciu. Ne-a certat seful pentru un lucru de nimic si nu am putut sa-i spunem tot ce aveam pe suflet? Venim cu o groaza de frustrari acasa si la prima mica greseala a micutului ne dezlantuim. Astfel, reactia ajunge sa fie disproportionata fata de situatie, iar adultul devine mai violent; cum bine spune intelepciunea populara: „faci din tantar armasar”.

Fii flexibil. In cazul in care ti-ai sustinut bine propria pozitie, dar copilul refuza sa o accepte, testeaza ce se afla in spatele acestei incapatanari. Pentru a putea face o schimbare reala, trebuie sa stim ce anume il impinge pe copil sa actioneze astfel.

Vezi si: Cum negociezi cu copilul – un schimb intre parinte si copil

Sursa foto: FreeDigitalPhotos.net 


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s