Bullying-ul in scoli. Cine trebuie sa intervina?

Bullying-ul este un fenomen in crestere in scolile romanesti. Potrivit unui raport al Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), Romania este pe locul 3 in Europa in ceea ce priveste bullying-ul.

1 din 4 copii este umilit in mod repetat la scoala, in fata colegilor, iar 7 din 10 copii au fost martorii unei situatii de bullying in mediul scolar, potrivit „Bullying-ul in randul copiilor” – studiu sociologic la nivel national, realizat de Organizatia Salvati Copiii.

Bullying-ul este o problema grava si reala a zilelor noastre, efectele sale fiind dezastruoase pentru cei mici, atat din punct de vedere emotional cat si educational. Legea Educatiei Nationale a fost completata cu o sectiune care prevede definirea si prevenirea bullying-ului, asistenta psihologica, precum si formarea si informarea cadrelor didactice cu privire la problemele care decurg din acest tip de comportament.

Ce este de facut si cine trebuie sa intervina cand copiii sunt agresati in scoli

Cu siguranta multi parinti se intreaba ce este de facut si cine ar trebui sa intervina atunci cand copiii sunt agresati, fizic sau verbal, in scoli. Recent a fost semnat un protocol de colaborare care stabileste modul de relationare al institutiilor din Bucuresti in cazul unor violente de tip bullying comise in unitatile de invatamant. Prin urmare:

1. Un copil victima a bullying-ului va anunta ceea ce i se intampla, in prima faza (de la aparitia primelor conflicte, de cele mai multe ori, verbale) invatatorului, profesorului diriginte sau profesorului de serviciu pe scoala, care au obligatia ca, prin metode pedagogice specifice, sa solutioneze situatia si sa previna comiterea unor fapte similare.

2. Dirigintele va organiza, cu sprijinul consilierului scolar, o ora de discutii cu elevii, in cadrul carora le va prezenta acestora efectele negative ale bullying-ului, pentru echilibrul emotional al copiilor. Acesta va pune accentul pe constientizarea de catre elevi a faptului ca oricine poate ajunge victima a bullying-ului, dar si pe dezvoltarea unui sentiment de solidaritate intre elevi, cu scopul de a face intolerabil comportamentul abuziv.

3. Daca situatia nu se solutioneaza sau se agraveaza, ea va fi adusa, de catre invatator, diriginte, la cunostinta consilierului scolar (psiholog) care va contacta parintii (atat pe cei ai victimei, cat si pe cei ai copilului agresor), ii va invita la scoala pentru a purta o discutie cu ei si pentru a realiza un plan de consiliere psihologica pentru copii. Acest lucru se face numai cu acordul parintilor copilului respectiv.

4. Daca situatia nu se rezolva si/sau parintii nu sunt de acord cu consilierea psihologica , cazul ajunge la cunostinta directorului unitatii de invatamant. Acesta va contacta, la randul sau, parintii, apoi, in functie de gravitatea cazului va anunta:

– Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, daca nu s-a produs o infractiune;

– Politia si Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in cazul in care s-a produs o infractiune.

5. Pe plan local, la nivelul unitatii de invatamant directorul activeaza Comisia pentru prevenirea si combaterea violentei in mediul scolar, prevazuta la art. 79 alin (I) lit. (f) din Ordinul 5079/31.08.2016, care pune in aplicare Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenta in unitatile de invatamant. Comisia are urmatoarele atributii:

– Are obligatia de a colabora cu autoritatile administratiei publice locale, cu reprezentantii Politiei si ai Jandarmeriei pentru a creste siguranta in unitatea de invatamant;

– Elaboreaza rapoarte privind securitatea scolarilor din unitatea de invatamant respectiva;

– Propune conducerii unitatii de invatamant masuri specifice, rezultate dupa analiza factorilor de risc si a situatiei specifice, care sa aiba drept consecinta cresterea gradului de siguranta a prescolarilor si elevilor si a personalului din unitate si prevenirea delincventei juvenile in incinta si in zonele adiacente unitatii de invatamant.

6. Politia, de indata ce este sesizata (de cadrul didactic, parinte, elev sau de reprezentantul DGASPC sau ONG), are obligatia de a actiona pe doua directii:

– Prin Serviciul de Analiza si Prevenire a Criminalitatii realizeaza activitatea de informare preventiva in unitatea de invatamant, pentru a preveni extinderea unor fapte similare. Solicitarea de informare preventiva se poate face si de cadrele didactice sau parinti, pe e-mail: prevenire@b.politiaromana.ro;

– Prin Politia de Proximitate actioneaza conform prevederilor Codului Penal si Codului de Procedura Penala, precum si a Dispozitiei IGPR 123/2012 si Dispozitiei DGPMB 102/2013. Pentru minorul cu varsta mai mica de 14 ani, anunta obligatoriu Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului de pe sectorul unde este amplasata unitatea de invatamant.

7. Cand Directia de Asistenta Sociala si Protectia Copilului primeste sesizarea, fie de la directorul scolii, fie de la sectia de politie sau de la parintele copilului abuzat, are urmatoarele atributii:

– Sa ia legatura cu scoala, pentru a afla mai multe despre caz (comportamentul elevilor, problemele de absenteism);

– Sa introduca copilul victima intr-un program de consiliere, pentru depasirea traumei (numai cu acordul parintilor);

– Sa introduca copilul agresor intr-un program de consiliere (numai cu acordul parintilor). Daca parintii nu comunica cu reprezentantii DGASPC, atunci se face ancheta in teren, la locuinta acestora. Fiecare DGASPC are cate un „Serviciu abuzuri” in componenta;

– Sa medieze relatia intre scoala si parinti;

– Cazul este monitorizat, ca si partile implicate in conflict, potrivit prevederilor Legii 272/2004;

– Urmare a evaluarii realizate de DGASPC, aceasta poate face apel si la ONG-uri de profil.

8. Urmare a rezolutiei procurorului (de neincepere a urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarirea penala), DGASPC instrumenteaza cazurile copiilor care au savarsit o fapta de natura penala si nu raspund penal, confom art. 84 din Legea 272/2004 republicata privind protectia si promovarea drepturilor copilului, respectiv dispunerea unei masuri de protectie speciale, plasament sau supraveghere specializata.

9. Conform Codului Penal, incepand cu varsta de 14 ani un minor incepe sa raspunda in fata legii.

10. Potrivit art. 114 Cod Penal, instanta poate lua, fata de minorul care a comis o fapta penala si raspunde penal, o masura educativa neprivativa sau privativa de libertate.

11. In dispunerea uneia dintre masurile prevazute la art. 59 lit. a) si c) din Legea 272/2004 republicata, Comisia pentru protectia copilului, atunci cand exista acordul parintilor sau al altui reprezentant legal al copilului, ori, dupa caz, instanta judecatoreasca, arunci cand acest acord lipseste, va tine seama de:

a. conditiiie care au favorizat savarsirea faptei;
b. gradul de pericol social al faptei;
c. mediul in care a crescut si a trait copilul;
d. riscul savarsirii din nou de catre copil a unei fapte prevazute de legea penala;
e. orice alte elemente de natura a caracteriza situatia copilului.

12. Parintii copilului care savarseste fapte penale si nu raspunde penal au obligatia de a participa la sedintele de consiliere efectuate de catre Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului, in baza unui program personalizat de consiliere psihologica (art. 73 alin 4) din Legea 272/2004 republicata).

13. In cazul in care se semnaleaza existenta unei probleme de tip ADHD in cazul unui copil, doar Centrul Municipiului Bucuresti de Resurse si Asistenta Educationala poate decide forma de invatamant (scoala de masa sau scoala speciala).

14. Fiecare copil are dreptul la educatie. In acest caz, scoala poate apela la ONG-uri care sa lucreze cu copilul si parintii sai.

15. In cazul in care copilul are un parinte sau ambii parinti plecati in strainatate, directorul unitatii de invatamant este obligat sa anunte DGASPC care va face o ancheta acolo unde locuieste copilul. DGASPC monitorizeaza acesi copii, si daca este o problema, intervine.

16. Unele cazuri de copii singuri sunt sesizate de spitalele in care acestia ajung, la un moment dat.

17. Daca un copil dispare de acasa:

– Daca nu se stie unde este se anunta Politia si structura „Urmariri” se ocupa de gasirea copilului;

– Daca se stie unde este, va fi sesizat de catre parinti/tutore, DGASPC pe raza cauia acsestia domiciliaza. Daca minorul se gaseste in alta localitate, DGASPC anunta serviciul similar din judetul respectiv care ia masuri pentru protectia copilului, inclusiv pentru intoarcerea sa in familie si la scoala.

18. Daca parintii sunt divortati, acestia au obligatia sa anunte scoala despre programul de vizita a copilului. Directorul scolii este obligat sa anunte paza despre aceasta situatie, astfel incat sa se respecte hotararea judecatoreasca.

19. Conform dispozitiilor Legii 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor si protectia persoanelor, respectiv Hotararii nr. 301 din 11 aprilie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333, agentii de paza au in sarcina doar modalitatea in care se face accesul in unitatile de invatamant si paza bunurilor materiale ce constituie patrimoniul unitatii, neavand dreptul sa intervina in conflictele – de orice natura – dintre elevi.

20. Elevii pot sa fie transferati intr-o alta scoala doar la cererea parintilor.

Acest protocol a fost semnat intre Directia generala de politie Bucuresti, Directia generala de asistenta sociala si protectie a copilului, Inspectoratul scolar Bucuresti.

Pentru bullying-ul este o problema reala si destul de grava a zilelor noastre, am invitat-o pe Gratiela Vaduva, seful Serviciului de Analiza si Prevenire a Criminalitatii din Politia Capitalei, la emisiunea „Suna Bine”, ca sa ne dezvaluie mai mute despre protocolul semnat recent, legat de cine ar trebui sa intervina in violentele de ty bullying care au loc in unitatile de invatamant.

Asculta intregul podcast aici:

Aceasta miscare nu ar fost posibila fara implicarea Asociatiei Parintilor Isteti si Itsy Bitsy FM, coordonatori ai campaniei de prevenire a bullying-ului, inca din 2017.