Irina Popescu este educator prenatal, viitor consilier pentru alaptare si studenta in anul III la Facultatea de Moase, in cadrul UMF Carol Davilla. Cel mai important lucru pentru Irina este faptul ca are doua fete, de trei si respectiv cinci ani, nascute normal. Pe fetita cea mare a alaptat-o timp de un an si opt luni iar pe fetita cea mica a alaptat-o timp de doi ani si unsprezece luni.

A: Am fost foarte impresionata de faptul ca ti-ai alaptat fetele atat de mult timp. Pentru mine alaptarea n-a fost un success, desi am nascut normal, natural, desi cred ca am incercat tot ce se putea (acum zece si respectiv noua ani) pentru a alapta cat mai mult timp posibil. Fetita am alaptat-o cinci luni insa la baiat, care s-a nascut prematur, n-am reusit sa declansez niciun fel de lactatie. Este importanta nasterea naturala pentru atasamentul mama-copil, pentru startul unei alaptari reusite, de-asta am si facut acest preambul, pentru ca eu am indeplinit o conditie, am nascut natural.
I: Natural sau normal? Fara niciun fel de interventii, gen anestezie, oxitocina?

A: Nimic, absolut nimic.
I: Cu separarea mamei de nou-nascut?

A: Da, evident, era in perioada in care iti luau copilul si ti-l aduceau dupa cateva ore. Pe Ariadna am nascut-o pe la ora patru dimineata si imi amintesc de faptul ca imi doream atat de mult sa o vad incat am plecat cu perfuzia dupa mine, la ora sapte dimineata si am spus “va rog, aratati-mi copilul ca nu mai suport”.
I: Deci nu l-ai vazut trei ore dupa nastere?

A: Nu, si nici pe Babu, care, desi se nascuse prematur, era perfect sanatos, nu a stat la terapie intensiva. Acestea erau conditiile atunci.
I: Din pacate astea sunt conditiile si acum. Nu s-au schimbat peste tot conditiile de acum zece ani. In maternitati din pacate, se intervine mult in nastere, medicii sunt pregatiti pentru interventie, pentru patologie; nu prea stiu sa moseasca, sa astepte o nastere naturala, care are nevoie de foarte multa intimitate.

A: Era mare agitatie in salonul in care am nascut. Intrau si ieseau pe usa, erau si cativa studenti care ar fi trebuit sa asiste la nastere iar eu doream intimitate, doream sa nasc linistita incat i-am rugat sa plece. Spui ca e foarte important sa nasti natural, neprovocat.
I: Da, e important sa nasti natural, neprovocat. Provocarea travaliului are consecinte pe termen lung, consecinte pe care nu le stim. In plus, exista un risc mai mare de interventie dupa nastere, de cezariana, de anestezie, de oxitocina (oxitocina sintetica, oxiton perfuzie) care duce la un travaliu mai structurat, cu niste contractii mai sistematizate. Daca a pornit travaliul, e haotic, si se administreaza intravenos oxiton ca sa ajutam si sa terminam mai repede, atunci contractiile devin crancene, pacientele nu pot avea consimtamant informat pentru ca nici nu sunt intrebate.

A: Habar nu ai ce ti se intampla. Deci este recomandata nasterea naturala, neprovocata, neasistata de perfuzie sau altceva.
I: Nemonitorizata continuu, nu la pat. Trebuie sa ai libertate de miscare in travaliu, sa te poti intoarce pe o parte sau pe alta dupa cum simti ca e mai bine.

A: Nu s-a intamplat asa ceva. Eu am stat la pat pana cand am nascut. Mamicile nu stiu, pentru ca ar putea spune, “nu ma mai tine in pat si lasa-ma sa ma plimb, nu-mi atasa nimic de brat, pentru ca eu vreau in primul rand sa nasc natural si in al doilea rand vreau sa-mi alaptez copiii”.
I: Sunt drepturile lor.

A: Ce-ar mai fi de facut in mod special pentru a declansa lactatia dupa nastere?
I: Daca acest travaliu nu este perturbat eu le recomand viitoarelor mamici sa stea cat mai mult acasa, in travaliu, pana ajung la contractii sistematizate, dureroase, la 5-10 minute una de alta. Indicat ar fi sa plece la spital la o dilatatie de 7-8. Dar ele n-au cum sa controleze asta, ajung la spital avand o dilatatie mica si travaliul risca sa fie perturbat; creste adrenalina, daca te simti amenintata si totul se blocheaza.
Daca nu exista dinamica in travaliu, se administreaza oxitocina, sau punem o peridurala pentru calmarea durerilor. Esti nevoita astfel sa faci aceste interventii pe care nu le doreai, prolactina, hormonul maternitatii si al alaptarii, cea care produce lapte, ajungand sa fie inhibata.
Daca oprim acest proces, ceva nu va merge. Oxitocina, hormonul care te ajuta sa expulzezi copilul, este foarte importanta si in alaptare, in ejectia laptelui matern. Este hormonul care scoate laptele matern afara, un hormon foarte timid, un hormon al iubirii care este rusinos. Daca nasti si sunt cinci sudenti si un medic care te taie si te coase si nici macar nu vorbesc cu tine, esti doar material de lucru, iti trebuie o persoana de sprijin care poate fi sotul sau o figura materna.. Femeile care nasc au mai multa increderea intr-o figura materna, fie ca e moasa sau chiar mama, sora sau matusa, cineva care a mai avut un copil. Daca la o ora dupa nastere incercam sa alaptam copilul si il asezam pe abdomen, vom observa ca din reflex, se duce el singurel si prinde sanul pentru ca asta stie sa faca, asa supravietuieste el.