10 greseli frecvente pe care le fac parintii si efectele lor

Toti parintii pot gresi si pot cadea uneori in capcane. Nu exista parinte care sa stie in orice moment cum sa reactioneze.

Insa atunci cand greselile sunt frecvente si parintele persista in greseala, creste probabilitatea aparitiei unor probleme de comportament la copii.

Iata zece dintre cele mai intalnite greseli  ale parintilor care afecteaza dezvoltarea emotionala si comportamentala a copilului. Sunt totodata 10 forme pe care abuzul asupra copiilor le poate lua: de la abuz fizic, la abuz emotional sau verbal.

1. Observa numai comportamentele neadecvate ale copilului si ignora comportamentele „bune”

Unii copii nu primesc nicio atentie din partea parintilor / adultilor atunci cand se comporta bine, si de aceea acest comportament se va repeta mai rar.

Daca cei mici sunt ignorati atunci cand se comporta frumos, dar sunt certati si atentionati atunci cand sunt neascultatori, pot invata ca singurul mod de a obtine atentia adultilor este sa adopte comportamentul nedorit.

Toti copiii (si toti adultii) – au nevoie de laude. Acestea ii ajuta sa repete comportamentele asteptate de catre adulti si sunt un bun reper, cu ajutorul carora copiii isi vor putea regla manifestarile.

Nu va limitati deci la a va certa copilul pentru ce nu face bine! Laudati-l atunci cand se poarta frumos si cand va asculta.

2. Se cearta in fata copiilor

Copiii sunt foarte sensibili la conflictele adultilor si invata foarte mult observand comportamentele altora. Daca cei mici vad ca parintii se infurie, striga unul la celalalt, vor invata ca este in regula sa tipe cand au o problema. Copiii ai caror parinti ii lovesc, vor avea tendinta de a lovi si ei. Baietii pot deveni mai agresivi, iar fetele mai stresate, deprimate atunci cand vad certuri intre parinti.

Acei copii care sunt  expusi la violenta sau educati prin metode violente, atat verbal cat si fizic, pot dezvolta probleme emotionale si comportamentale care ii impiedica sa dezvolte relatii sanatoase cu ceilalti copii si care le vor afecta viata relationala ca adulti.

Tipetele provoaca teama si anxietate, iar copilul se va manifesta plangand si devenind agitat.

3. Transmit mesaje emotionale gresite, care ii invalideaza pe copii

Cei mai multi parinti isi exprima neumultumirea fata de copil, si nu fata de comportamentul acestuia. Spun adesea “esti rau”, cand ar trebui sa spuna “ai facut un lucru rau”, fara sa isi dea seama ca este o mare diferenta intre cele doua afirmatii.

Astfel de exprimari pot afecta stima si imaginea de sine a copilului. Folosirea unor apelative precum “prost”, “idiot” sau incercarea de a trezi sentimentul de vina ( “ce ar crede tata daca te-ar vedea in halul asta”), ii poate face pe copii sa fie mai cooperanti din cauza rusinii insa, pe termen lung, copiii astfel dojeniti se vor simti suparati si ostili.

4. Pedepsesc copilul in momente de furie sau de criza

Atunci cand isi pedespesc copiii in momente de furie, exista intotdeauna riscul ca parintele sa se piarda cu firea si sa raneasca copilul.

Factori de stres precum problemele financiare, dificultatile de la locul de munca pot extenua parintele si il pot aduce in punctul in care se infurie la cea mai mica greseala a copilului, pedepsindu-l in mod neadecvat.

Repetarea unor astfel de situatii il vor face pe copil sa se simta confuz si trist sau furios, ca raspuns la furia parintelui, iar pe termen lung sa manifeste o instabilitate in comportament, ca urmare a inconsecventei parintelui in disciplinare.

5. Nu isi manifesta afectiunea

Multi parinti uita sa isi exprime afectiunea, nu au fost obisnuiti sa o faca sau considera ca pe copil e mai bine “sa il pupi in somn”. A fi distant emotional fata de copil il invata pe acesta sa nu cunoasca emotiile, sa nu le exprime. Pe termen lung, aceasta greseala a parintilor va afecta relatiile copilului cu ceilalti, va provoca frustrare, anxietate.

O metoda prin care parintii isi pot manifesta interesul si grija pentru copil este exprimarea frecventa a afectiunii fizice. Atingerile, imbratisarile, gadilatul, ii ajuta pe copii sa creasca intr-un mediu in care simt afectiunea si increderea de a manifesta si primi afectiune. Afectiunea manifestata in primii ani de viata ai copilului ii ajuta sa formeze legaturi stabile cu parintii.

6. Au asteptari nerealiste de la copil

Foarte des, parintii isi stabilesc asteptari fata de copii lor, care sunt peste posibilitatile acestora. Acesti parinti au anumite convingeri, rigide, despre cum ar trebui sa se poarte copilul si ce realizari ar trebui sa aiba. Acesta este unul dintre factorii des intalniti in abuzul emotional asupra copilului.

Cand copilul esueaza in a atinge aceste asteptari, parintele poate reactiona prin izolarea acestuia, printr-un comportament rece fata de el sau chiar prin stabilirea unor asteptari si mai ridicate. Toate acestea sunt reactii abuzive, desi multi parinti nu recunosc asta.

Atunci cand asteptarile adultilor sunt realiste, este usor pentru copil sa experimenteze succesul si sa se simta valoros. Pe de alta parte, cand asteptarile sunt prea mari sau prea rigide, parintii isi exprima dezamagirea in legatura cu actiunile copilului.

Cu cat aceste dezamagiri sunt exprimate mai des, cu atat copilul se poate considera mai putin valoros, acest lucru scazandu-i  stima de sine.

7. Nu sunt disponibili pentru copiii lor

A fi disponibil pentru copilul tau inseamna mai mult decat a-l ajuta la lectii, a-l lua de la scoala, a-i pune masa. inseamna a comunica si a te juca cu copilul tau, creand astfel o conexiune care construieste increderea copilului in el insusi, il ajuta sa aiba relatii reusite cu alti copii sau adulti, ii da sentimentul de siguranta intr-o lume pe care inca nu o cunoaste.

Relatiile pozitive dintre copii si parinti conduc la structurarea pozitiva a personalitatii copilului, in timp ce relatiile defectuase dintre parinti si copii au efecte negative asupra copilului, ce se vor manifesta mai tarziu in viata adultului prin agresivitate, hiperemotivitate, instabilitate.

8. Sunt hiper-protectivi cu copiii lor

Copiii care nu invata sa rezolve probleme se vor simti inferiori. Parintii care ii protejeaza pe copii de tot ce ii inconjoara, ii impiedica pe acestia sa-si formeze abilitati de rezolvare a situatiilor cu care se confrunta si ii fac sa se simta inutili.

9. Apeleaza la bataie pentru corectarea imediata a comportamentului copilului

Multi parinti folosesc inca bataia pentru a corecta comportamentele nepotrivite ale copilului. Din pacate insa aceasta este o falsa solutie si, mai mult, este generatoare de frica, furie, comportament agresiv din partea copilului. Bataia distruge sufletul copilului si are consecinte pe termen lung, putand afecta viata emotionala si relationala a viitorului adult.

10. Nu apeleaza la ajutor profesionist atunci cand au nelamuriri sau nu stiu cum sa procedeze

Este o greseala grava si din pacate inca des intalnita, aceea ca multi parinti nu accepta faptul ca ar putea avea nevoie de ajutor in gestionarea relatiei cu propriul copil.

Consilierea parentala efectuata de catre specialisti ii poate ajuta pe parinti sa evite aceste greseli – si multe altele – in cresterea copiilor. Este benefica pentru parinte, pentru copil, pentru relatia pe care parintii o construiesc cu proprii copii. Un astfel de serviciu gratuit de consiliere parentala este oferit de organizatia Salvati Copiii in centrele de Consiliere Parentala aflate in 5 orase din tara: Bucuresti, Iasi, Timisoara, Suceava si Targu Mures. Detalii pe www.consiliere-parinti.ro sau pe www.salvaticopiii.ro

Greselile sunt normale. Important este sa ne dam seama de ele. Da-ne si tu un exemplu de greseala si rezolvarea ei.


11 gânduri despre “10 greseli frecvente pe care le fac parintii si efectele lor”

  1. Buna am si eu o problema as dori un ajutor sau un sfat.Nu mai am nici un cuvant in fata lu copilul meu Adrian pentru ca bunica lui la prea rasfatat si dak incerc sa am o convetsatie cu eu nu ba baga in seama si imi inchide usa in fata si pleca,iar cu mama nu pot sa am o convetsatie cu ea pt k numa tipa si spune in continu ca aia nu ii bine ect.Asi dori nu sfat sunt mama tanara si as dori un ajutor

    1. Daca locuiti impreuna cu parintii,atunci urgent va separati de ei,altfel nu mai aveti nici o valoare pentru copilul
      dvs.

  2. Buna,v-as ruga sa ma ajutati intr-o situatie cu care ma confrunt foarte greu,nu stiu cum sa incep…provin dintr-o fam cu doi copii eu fiind cea mica iar sora mai mare cu doi ani,intre noi s-au facut diferente uriase din punctul meu de vedere cel putin eu fiind abuzata fizic mai mereu de catre parinti,am avut nenumarate internari in spital din cauza bataiilor lucru care ma determina sa fiu mai „neastamparata” inclusiv tentative de suicid.Sora mea a fost foarte moale si plapanda nu a primit vreo data o palma…ca rezultat eu am avut doua relatii esuate in afara casatoriei din care au rezultat doi copii(nu stiu cum pot afla cat de afectati au fost dupa pierderea” tatilor indiferenti si imaturi oricum) .Iar acum sunt in proces cu un al trei-lea dupa o relatie de cinci ani pentru tentativa de omor si viol….iar sora este maritata cu doi copii fericiti…. am apelat la psihiatru si psiholog iau tratament dar comportamentul meu este din ce in ce mai agresiv si imi este foarte teama pentru copii.Nu ma pot stabiliza,m-i se schimba comportamentul constant si incerc sa ma calmez fata de copii care la randul lor au o atitudine instabila.Am primit sfaturi si din partea scolii dar efectiv ma „trezesc” tipand si reactionand isteric si agresiv fata de copii fara sa imi dau seama pe moment in ciuda calmantelor.Cel mic are 7 ani si prezinta o stare de stres,isi roade creioanele,unghiile,nu este atent,vorbeste la ore si deranjeaza-de aceea a fost plasat in ultima banca singur-cand este intrebat de ce sta singur in banca-raspunde:pentru ca sunt cel mai rau copil din clasa….este tinta glumelor si vinovatul principal-oaia neagra a clasei(un fel de bulling)asta din prostia invatatoarei cu care bineinteles m-am certat-incerc sa ii ridic moralul si stima de sine cum pot.Cel mare (10 ani) a inceput sa minta ca sa se apere chiar daca actiunea se intampla in fata mai multor persoane(parc,petreceri,scoala etc.),fata de fratele sau este foarte rece,nu ar impartii nimic cu cel mic,iar cel mic i-ar da orice sa se joace impreuna-iar asta il determina pe cel mare sa profite si sa se foloseasca de aceasta chiar daca stie ca cel mic risca sa se loveasca inclusiv il loveste,il invinovateste pentru orice.Adesea cand sunt alti copii de fata se alatura celorlalti copii contra fratelui sau.Doresc din toata fiinta mea sa fiu o mama buna pentru ei,le vorbesc foarte mult,le explic multe lucruri pe intelesul lor dar…..imi dau seama ca atunci cand imi pierd calmul-am pierdut-se pierde tot ce am construit si ii intimidez.Sincer,suna absurd,dar NU vreau sa fiu asa.Ma consider o mama disfunctionala si nu vreau sa sufere si ei in viata ca si mine eventual sa esueze.Ce pot face sa previn si sa imi ajut copii pentru a ajunge la o oarecare normalitate si stabilitate?

    1. Buna! Din pacate pentru dumneavostra copilaria a fost intunecata de aceste probleme enumerate. Dar ca si adult si cu Doi baieti care la randul lot sunt afectati automat de comportamentul dvs trebuie neaparat sa apelati la UN ajutor mai ales divin..sa va ajutati pe dvs si pe copii, sa le aratati ca nu exista Doar stari de nervi si pedepse pt Ei. Cu siguranta sunteti un om bun Doar ca va simtiti neputincioasa si singura in fata greutatilor. Dar niciodata nu suntem singuri..il avem pe dumnezeu alaturi si el e singurul care ne ofera linistea interioara de care avem atata nevoie ca sa putem duce o lupta cu problemele care ne macina. Si cu drag va recomand UN psiholog care sa daca sedinte in grip, adica cu dvs si copiii. Si ar fi bine sa renuntati la acele medicamente care nu va fax absolut nici UN bine. Dependenta este cea mai rea boala.

  3. buna ziua.sunt mamica a 2 copii un baiat de 4 ani si o fetita de 10 luni.nu mai stiu cum sa reactionez la comportamentul baietelului…ca e inca patanat si neascultator…si cand face prostii si nu asculta ori il bat la fundulet,il mai trag si de urechi si de par il mai ciufulesc…ii e cam frica cand stie ca a facut ceva rau..ii e frica de noi…mi-am cam pierdut rabdarea cu el…il pun sa stranga jucariile cand le imprastie peste tot….si zice ca e obosit,sau trebuie sa ii zic de nu stiu cate ori,,,pan la urma imi pierd rabdarea si tip la el…as vrea niste sfaturi practice,cum sa reactionez si ce sa facmultumesc frumos

  4. buna ziua eu am o problema cu baiatul lui sotului meu are 12 ani si este foarte violent acasa la scoala daca il certii se musca se stringe de git si taicasu nu intelege ca trebuie sa l duca undeva ce sfat imi dati

  5. Off, mama mea face exact opusul la ce ar trebui sa faca, face toate greselile enumerate mai sus. Cand iau o nota mica la scoala mama doar ma bate, ma pedepseste, dar cand iau o nota buna (adica 10) nu spune nimic, cand iau o nota medie (9 sau 8) spune doar ca cica se putea si mai bine sau ca cica nu am invatat destul de bine, lucruri de genul. Acest lucru ma afecteaza foarte tare si nu mai suport. Cand iau o nota proasta, primul lucru la care ma gandesc este ce mi-ar putea face mama daca ii spun si din cauza asta stau cu frica’n mine pana afla singura, iar atunci ma aleg cu vre-o 10 vanatai ca ma bate cu paleta, cu matura. Odata m-a tras de par asa de tare incat mi l-a smuls si curgea ft putin sange, dar ma ustura rauu de tot. Uneori imi vine sa fug de acasa, dar nu am forta sa o fac. Nu stiu cat voi mai rezista. ;(

    1. Buna Emanuel, iti raspund fiindca stiu ca te simti singur si najutorat si ai scris aici deoarece cauti o solutie. Sa sti ca nu esti slab daca ceri ajutorul in astfel de probleme, esti puternic deoarece iti cunosti problema, vrei sa o rezolvi si ai nevoie de o indrumare. Am 35 de ani si am avut problemele tale. Fii convins ca parintii tai nu te urasc, nu vor sa te abandoneze si nu sunt nemultumiti de tine, insa nu stiu cum sa iti comunice adevaratele sentimente. Ei considera ca fac ce e mai bine pentru tine. Discuta problema cu un profesor care iti e mai apropiat sau cu un consilier scolar.

  6. Nu știu cum să mai procedez cu băiatul meu care are 24 ani.
    Am plecat din țară eu și soțul meu pentru binele copilului și bineînțeles pentru o datorie la o bancă. Am gândit că realizăm într un timp mai scurt ceea ce ne doream.
    Problema este că fiul nostru își, ,face de cap” este mult mai distant față de noi , dacă nu l sunăm noi , el niciodată nu ne sună , ne ascunde orice relație pe care o are cu fetele, este foarte gelos și a întrerupt două relații din acest motiv.
    Ne a adus în casă aceste două fete fără să ne întrebe.
    Am acceptat cu toate că nu eram de acord cu aceste fete. Pe prima a adus o în casă și a încheiat căsătoria la primărie fără sa știm.
    As dorii un sfat de la cineva, nu știu cum s a îndepărtat de noi atât de mult .Nu era așa până acum trei ani.Cum să ne comportăm cu el ?dacă îl certăm se îndepărtează și mai rău, dacă suntem prea buni iar nu e bine.
    Face numai ce vrea și ascultă de prieteni , nu de noi.
    În străinătate am plecat să terminăm o casă cu etaj unde va locui și el (intrare separata ).Doar pe el îl avem .
    Nu I se face dor de noi niciodată.
    Bani nu I am trimis prea mulți și ăsta ne reproșează, însă este salariat și nu I cerem nici un leu.Cum sa procedez? ????
    Simt că mi se rupe inima când văd că pe zi ce trece parcă este mai distant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s