Protejarea excesiva a bebelusului

Orice proaspat parinte se simte uneori depasit de recenta sa responsabilitate: a creste o noua fiinta ce se dezvolta. Din dragoste si din dorinta de a fi un parinte cat mai bun, iau nastere multe intrebari, nelinisti si frici. Cum scapi de aceasta anxietate?

Metodele de a-ti invinge temerile depind de cele mai multe ori de sursele lor. Asadar, vom aborda in continuare cateva dintre principalele cauze ale anxietatii – frica nascuta din grija fata de bebelusul tau.

Anxietatea post-partum poate aparea inca din timpul sarcinii. In aceasta perioada de inceput, parintii tind sa fie invadati de intrebari precum „daca pateste ceva copilul meu?” sau „daca nu sunt o mama buna…”. Gandurile negative ajung uneori sa puna stapanire pe viata acestora.

Pentru a combate anxietatea, primul lucru pe care trebuie sa il retinem este ca treci printr-o experienta comuna. Nu inseamna ca ai o problema sau ca nu esti o mama buna – este un instinct natural acela de a-ti proteja micutul.

Urmatorul pas este sa intelegi rolul gandurilor si a modului in care anxietatea se hraneste din fricile tale. De aceea, odata ce identifici gandurile tale negative (gandirea catastrofala, intrebarile ce incep cu „daca…”, „ar trebui…”, supraestimarea pericolului), transforma-le in afirmatii pozitive, utile.

Alti factori de luat in considerare, care influenteaza starea ta, sunt somnul si mesele sanatoase. Nu trebuie ignorata nici istoria personala, care te poate ajuta sa intelegi ce anume si de ce iti creaza o reactie asa puternica. Alte metode ajutatoare se bazeaza pe tehnici de respirat – respiratul corect, diafragmatic schimba efectiv reactia corpului la stres.

Odata ce bebelusul mai creste, incepe sa apara un nou tip de anxietate – cea a separarii. Aceasta se manifesta atat la cel mic, cat si la parinte. Multor mamici le este dificil sa se desparta de puiul lor, in special cand vad ca acesta incepe sa planga.

Insa putine persoane iau in calcul faptul ca aceasta separare este un pas benefic in dezvoltarea copilului. Prin actiunea de a pleca si apoi de a te intoarce il ajuti sa isi dezvolte increderea in oameni si sa isi formeze atasamentul.

Exista metode care te pot ajuta sa faci aceasta trecere mai usoara si, implicit, sa diminuezi anxietatea. De exemplu, poti sa il pregatesti pe micut printr-un simplu joc: ascunsul unei papusi. Il inveti astfel ca, desi nu mai vede un obiect sau o persoana, aceasta tot exista si se va intoarce. O alta sugestie ar fi sa aiba mereu la indemana un obiect (de exemplu o esarfa) care sa miroasa a tine si care sa ii ofere confortul necesar in lipsa ta.

Pe masura ce copilul creste, incepe sa se rostogoleasca, sa mearga de-a busilea si sa apuce lucruri in manuta. Apar atunci noi frici: daca se va lovi, daca va inghiti ceva, daca va cadea. Este intr-adevar recomandat sa securizezi casa si sa ii oferi un mediu de explorare sigur.

Insa aceasta experienta nu trebuie sa fie una stresanta pentru tine. Lasa-l sa experimenteze lumea si poate fi placut si pentru tine sa observi cum isi dezvolta abilitatile. Lasa-l sa creasca si sa invete singur. E normal sa vrei sa sari sa il ajuti, insa loviturile sunt o parte inevitabila a copilariei.

Nici plansul nu este un motiv de panica, ci un mod de comunicare. Atunci cand cei mici se lovesc, de cele mai multe ori nu incep sa planga imediat, ci asteapta sa vada reactia ta – daca te sperii si oferi exagerat de multa atentie, cu siguranta ii vor da lacrimile. Cu cat esti mai anxioasa, cu atat copilul tau va reactiona – cei mici se orienteaza dupa tine.

Indiferent de motivul anxietatii tale, cercetatorii au aratat insa ca stresul poate fi si un lucru benefic. Singura cheie tine insa de modul in care il privesti – atunci cand vei inceta sa il mai vezi ca un lucru negativ, si corpul tau isi va schimba raspunsul natural.

De aceea trebuie sa intelegi ca nu exista o rezolvare pentru grija de a fi mama si de a ii oferi copilului tau tot ce este mai bun. Tot ce poti sa faci este sa iti intelegi gandurile si fricile, sa le accepti si sa nu uiti ca ele sunt perfect normale!

Spune-ne care sunt temerile tale, legate de bebelusul tau.

Autor articol: Psiholog Mihaela Balan – Psihoterapie de Familie

sursa foto: freedigitalphotos.net


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

s