Știm, ca părinți, că joaca ocupă mult spațiu în viața copiilor noștri. Uneori pare gălăgie, alteori dezordine, iar câteodată avem impresia că „pierdem vremea” când ne așezăm pe covor și intrăm în lumea lor imaginară. Totuși, specialiștii atrag atenția asupra unui lucru important: joaca nu este doar distracție, ci unul dintre cele mai valoroase instrumente prin care copiii învață să comunice, să se regleze emoțional și să construiască relații.
Cătălina Nicolescu, psihopedagog cu peste 20 de ani de experiență și trainer JASPER, vorbește despre rolul esențial pe care îl are jocul în dezvoltarea copiilor și în construirea relației dintre copil și adult.
Invitată în emisiunea „Dialog tipic și atipic”, realizată de Nicoleta Orlea și dedicată sănătății mintale, emoționale și relaționale a copiilor și adolescenților, Cătălina Nicolescu subliniază un lucru pe care mulți părinți tinde să-l uite, în ritmul alert al vieții de zi cu zi: joaca nu este opțională. Pentru copii, ea reprezintă modul natural prin care descoperă lumea, înțeleg relațiile și învață să se exprime. Ea a explicat și ce presupune intervenția JASPER, o metodă validată științific, utilizată în special în lucrul cu copiii cu tulburări din spectrul autist. Dincolo de denumirea tehnică, esența metodei este una foarte firească: jocul și conectarea autentică dintre adult și copil.
Metoda se bazează pe sesiuni cât mai naturale, în care copilul nu simte că participă la o activitate rigidă sau mecanică. Accentul cade pe inițiativa copilului, pe implicarea lui și pe starea emoțională în care se află. Adultul devine un partener de joc și un sprijin emoțional, nu doar un coordonator care oferă instrucțiuni.
În practică, acest lucru înseamnă că părintele sau terapeutul urmărește să creeze o stare de calm, siguranță și bucurie. Abia pe această bază se construiesc obiectivele legate de comunicare, limbaj, reciprocitate sau dezvoltarea jocului.
Un alt aspect important de avut în vedere este acela că relația este mai importantă decât performanța. Copilul are nevoie să se simtă conectat cu adultul din fața lui înainte de a putea învăța eficient.
Cătălina Nicolescu spune că structura există, însă ea nu trebuie să apese asupra copilului. Adultul știe ce urmărește și ce obiective are, dar copilul trebuie să simtă că se joacă, nu că este evaluat în permanență.
Intervenția JASPER nu este utilă doar copiilor cu autism. Specialista a povestit că principiile metodei sunt folosite și în cazul copiilor cu întârzieri de limbaj, întârzieri în dezvoltare, sindrom Down sau chiar în lucrul cu copii neurotipici.
De fapt, uneori părinții sunt cei care au nevoie să redescopere cum să se joace cu propriii copii. În ritmul alert al vieții de zi cu zi, mulți adulți ajung să transforme interacțiunea cu cei mici într-o succesiune de reguli, corectări și indicații.
Și aici apare una dintre cele mai frecvente capcane în parenting: tendința de a trata copilul ca pe un „mic adult” încă de la vârste foarte fragede. După doi-trei ani, mulți copii intră într-un program plin de activități, reguli și obiective academice, iar joaca începe să fie privită ca o simplă pauză între activitățile „serioase”.
Specialiștii atrag însă atenția că exact în joacă se dezvoltă cele mai importante abilități pentru viitor: comunicarea, flexibilitatea, imaginația, reglarea emoțională și capacitatea de a relaționa.
Copiii învață prin experiență directă. În joc apar negocierile, schimburile de roluri, răbdarea, gestionarea frustrării și bucuria de a fi împreună cu ceilalți. Sunt lucruri care nu pot fi învățate doar prin explicații sau reguli.
Discuția a atins și un subiect sensibil pentru mulți părinți: nevoia de control. Uneori, din dorința de a-i ajuta pe copii să evolueze, ajungem să ghidăm excesiv fiecare activitate și fiecare interacțiune.
Totuși, atunci când adultul conduce permanent jocul, copilul pierde șansa de a avea inițiativă. Iar inițiativa este esențială pentru dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine.
Joaca autentică presupune și flexibilitate din partea adultului. Uneori, copilul schimbă regulile, inventează scenarii neașteptate sau repetă același joc de zeci de ori. Chiar dacă pentru noi poate părea monoton, pentru el acel proces are sens și valoare.
Un alt aspect important discutat în emisiune a fost reglarea emoțională. În joc, copilul își descarcă tensiunile, testează emoții și învață, treptat, să le gestioneze. De aceea, momentele de joacă pot deveni adevărate spații de conectare și vindecare emoțională.
Pentru copiii care au dificultăți de comunicare sau relaționare, jocul devine adesea cea mai accesibilă cale de apropiere. Prin joacă, ei pot intra mai ușor în relație cu adultul și pot exersa abilități pe care altfel le-ar evita.
Poate că unul dintre cele mai valoroase lucruri pe care le putem face, ca părinți, este să fim prezenți cu adevărat în aceste momente. Nu este nevoie de jucării sofisticate sau activități elaborate. De multe ori, copilul are nevoie doar de un adult disponibil emoțional, dispus să intre în lumea lui pentru câteva minute.
Așadar, joaca nu e timp pierdut, ci timp investit în dezvoltarea emoțională și relațională a copilului. Iar uneori, în mijlocul unei construcții din cuburi sau al unei povești inventate pe loc, se construiește ceva mult mai important decât pare la prima vedere: relația dintre părinte și copil.
Urmărește integral discuția Nicoletei Orlea cu Cătălina Nicolescu în cadrul emisiunii „Dialog tipic și atipic”:
