Puțini părinți nu au auzit măcar o dată replica: „Vreau ceva bun!”. Uneori apare după grădiniță sau școală, alteori în fața rafturilor din supermarket, iar câteodată chiar înainte de culcare. În spatele acestei cereri aparent simple se pot ascunde însă nevoi foarte diferite, iar modul în care reacționăm poate influența relația copilului cu alimentația pe termen lung.
În cadrul emisiunii „Alimentația… pas cu pas către sănătate”, Alina Epure le aduce părinților informații clare, validate științific și ușor de aplicat despre rolul alimentației în dezvoltarea fizică, mintală și emoțională a copiilor. Doctor în Științe Medicale, specialist în Medicina Stilului de Viață și terapeut nutriționist, cu formare în biochimie, Alina Epure abordează frecvent teme care îi preocupă pe părinți, de la construirea obiceiurilor alimentare sănătoase până la gestionarea situațiilor dificile care apar în viața de zi cu zi.
Una dintre acestea este momentul în care copilul cere „ceva bun” – o situație aparent banală, dar care spune multe despre relația lui cu mâncarea și despre obiceiurile construite în familie.
Ce înseamnă, de fapt, „ceva bun”?
Atunci când folosesc această expresie, copiii nu se referă întotdeauna la același lucru. Pentru unii poate însemna ceva dulce, pentru alții ceva sărat, crocant sau un aliment asociat cu răsfățul și recompensa.
Preferințele lor sunt influențate de ceea ce văd la colegi, de reclamele la care sunt expuși, de produsele aflate la nivelul privirii lor în magazine sau de obiceiurile alimentare din familie.
În multe situații, reacția adulților oscilează între două extreme: satisfac imediat cererea sau o resping categoric. Între aceste două variante există însă o abordare mai echilibrată, bazată pe consecvență și reguli clare.
Reguli simple și previzibile
Copiii au nevoie să știe care sunt regulile familiei în privința dulciurilor și a gustărilor. Atunci când acestea sunt clare și aplicate consecvent, refuzurile sunt mai ușor de acceptat.
În schimb, dacă într-o zi primesc ceea ce cer, iar în alta nu, fără o explicație clară, copiii vor continua să insiste și să testeze limitele.
Mesajul transmis nu ar trebui să fie unul autoritar, ci unul care reflectă valorile familiei și grija pentru sănătate. În acest fel, regulile capătă sens și devin mai ușor de respectat.
Provocarea cumpărăturilor
Pentru mulți părinți, supermarketul este locul în care apar cele mai multe negocieri și conflicte legate de mâncare.
Planificarea cumpărăturilor încă de acasă poate reduce semnificativ aceste situații. Atunci când copilul știe ce urmează să cumpărați și care sunt limitele stabilite, tentațiile devin mai ușor de gestionat.
De asemenea, este util ca adulții să își păstreze calmul și să evite deciziile luate din grabă, rușine sau presiunea momentului. O regulă consecventă este mai valoroasă decât o soluție rapidă care va genera conflicte similare la următoarea vizită în magazin.
Ce se ascunde în spatele poftei?
Cererea pentru „ceva bun” poate avea cauze foarte diferite.
Uneori, copilului îi este pur și simplu foame. Poate nu a mâncat suficient la masa anterioară sau au trecut prea multe ore între mese.
Alteori, alimentația din ziua respectivă nu i-a oferit suficientă sațietate, iar organismul caută rapid o sursă de energie.
Există și situații în care pofta de dulce este legată de starea emoțională. După o zi dificilă, după un conflict sau într-o perioadă mai stresantă, copilul poate căuta confort în alimentele asociate cu plăcerea și recompensa.
Privind dincolo de cererea propriu-zisă, părinții pot înțelege mai bine ce nevoie încearcă să exprime copilul.
Puterea exemplului
Oricât de multe explicații am oferi, copiii învață în primul rând observând comportamentul adulților.
Este dificil să îi cerem copilului să limiteze consumul de dulciuri dacă ne vede frecvent consumând gustări ultraprocesate, ronțăind în fața televizorului sau folosind mâncarea ca recompensă.
Obiceiurile sănătoase se construiesc mai ușor atunci când întreaga familie le adoptă. Copiii acceptă mai ușor regulile atunci când îi văd și pe adulți respectându-le.
Schimbările mici fac diferența
Relația sănătoasă cu alimentația nu se construiește prin interdicții severe și nici prin perfecțiune. Ea apare în timp, prin alegeri repetate zi de zi, prin consecvență și prin disponibilitatea părinților de a fi un model pentru copiii lor.
Uneori, cele mai importante schimbări încep cu întrebări simple: îi este cu adevărat foame? caută energie? are nevoie de confort emoțional? sau doar răspunde unui obicei format în timp?
Înțelegerea acestor mecanisme îi poate ajuta pe părinți să răspundă mai echilibrat și să transforme momentele tensionate într-o oportunitate de învățare.
Află mai multe urmărind-o pe Alina Epure în cadrul podcastului „Alimentația.. pas cu pas către sănătate:
