În prezent, copiii și adolescenții cresc într-un context tot mai complicat, marcat de provocări diverse și uneori greu de gestionat. Fenomene precum violența în rândul tinerilor, dependența de mediul online, presiunea tot mai mare legată de performanța școlară, consumul de substanțe sau expunerea prematură la conținut nepotrivit pot afecta serios echilibrul lor emoțional și dezvoltarea psihică. În fața acestor realități, apare firesc o întrebare esențială: ce tip de adulți formăm pentru viitor?
Răspunsul nu ține exclusiv de sistemul educațional sau de influența societății, ci își are rădăcinile în familie, în felul în care părinții aleg să își înțeleagă și să își ghideze copiii. Dintr-o perspectivă mai largă, modul în care sunt crescuți copiii de astăzi reflectă direct calitatea societății de mâine. Astfel, educația nu este doar o etapă a vieții, ci o investiție esențială în echilibrul și sănătatea comunității viitoare.
Dr. Shefali Tsabary este recunoscută la nivel global ca una dintre cele mai influente voci în domeniul parentingului conștient, o direcție care pune accent pe autocunoașterea adulților ca fundament pentru relații sănătoase și autentice cu copiii. A scris mai multe cărți dedicate creșterii și educației copiilor, iar dintre acestea, volumul „Cartea familiei care merită mai mult”, tradus în limba română și publicat la editura Herald, se bucură de o apreciere deosebită.
Abordarea sa aduce în prim-plan o idee esențială: schimbarea reală în relația cu copilul începe cu transformarea interioară a adultului. Înainte de a interveni asupra comportamentului celor mici, este necesar ca părinții și educatorii să-și analizeze propriile tipare relationale și să-și dezvolte echilibrul emoțional.
Pe 10 mai, Dr. Shefali va participa ca speaker la un eveniment organizat la Sala Palatului din București, alături de Alfie Kohn, Neale Donald Walsch și profesorul Dumitru Constantin Dulcan, în cadrul conferinței „Părinte conștient, copil împlinit” — un eveniment european revelator dedicat dezvoltării personale și relațiilor autentice. Evenimentul aduce în discuție două întrebări fundamentale: „Ce fel de adulți formăm pentru lumea de mâine?” și „Ce alegem noi să devenim, în prezent, ca adulți?”
Evenimentul va fi moderat de Anca Mazilu, jurnalist și NeuroChange Trainer, care a avut ocazia de a sta de vorbă cu Dr. Shefali Tsabary, în așteptarea evenimentului din luna mai:
A.M.: Pentru a fi prezenți și conectați cu copiii nostri, știm că avem nevoie să fim odihniți, pentru că somnul joacă un rol foarte important. Atunci când petrecem câteva ore înainte de culcare pe telefon sau alt display, cu senzația că ne relaxăm după o zi aglomerată, de fapt ne pregătim creierul pentru un somn fragmentat și de proastă calitate. A doua zi, fără să ne dăm seama, ne prezentăm în fața celor dragi și a lumii ca fiind fragmentați, obosiți, „fisurați” interior. Cât de important este somnul în relația dintre părinte și copil? Atât pentru părinte cât si pentru copil.
Dr. Shefali: Doamne, cât de importantă este relaxarea părintelui! Dacă părintele nu este relaxat, care mai este rostul tuturor lucrurilor? Am creat o cultură a „hustle”-ului, în care credem că trebuie să fim mereu în mișcare, mereu în actiune, să nu ne relaxăm, să nu ne bucurăm. Mergi, mergi, aleargă, concurează. Iar asta pune o presiune uriașă asupra tuturor — iar copilul o simte. Copilul simte starea de epuizare, de burnout a parintelui. Starea naturală a copilului este să se joace, să se relaxeze, să se bucure. Iar în primii 10–12 ani de viață, au nevoie de asta.
Nu spun că ar trebui să fie leneși. Dar nici nu trebuie să facă 10.000 de activități ca să demonstreze cine sunt — iar asta este cultura pe care am creat-o.
Da, odihna părinților este esențială. Este poate cel mai important lucru.
Când părintele este relaxat, când se bucură de copil, copilul simte că părintele își dorește să fie cu el și că se bucură de prezența lui, o prezență conștientă. Iar acest lucru este fundamental.
A.M.: De ce este important ca societatea să acorde atenție conștientizării emoționale, parentingului responsabil și sănătății mintale a familiilor, în contextul provocărilor secolului XXI? Vă întreb pentru că există multe dezbateri pe acest subiect. De exemplu, unii spun că profesorii care nu au copii nu ar trebui să participe la procesul educațional. Sau că jurnaliștii care nu au copii nu ar trebui nici măcar să aducă în spațiul public astfel de teme. De aceea vă întreb: cine ar trebui să vorbească și să acționeze în această direcție? Doar părinții?
Dr. Shefali: Nu este deloc înțelept să credem că doar dacă ești părinte poți înțelege aceste lucruri. Absolut, nu! Oricine, dacă îi pasă cu adevărat, ar trebui să vorbească și să se implice. Dar voi spune ceva în plus: chiar și părinții ar trebui să treacă printr-un fel de evaluare — o evaluare a sănătății mintale — înainte de a decide să devină părinți. Cred că, în curând, ar trebui să ne punem serios această întrebare: nu ar trebui să ai voie să aduci un copil pe lume dacă nu demonstrezi un minim de echilibru și sănătate mentala.
Nu înțeleg cum este posibil ca părinții să nu aibă nevoie de nicio licență, niciun examen, niciun criteriu.
Motivul pentru care nu avem este că natura ne-a oferit această capacitate gratuit.
Dar natura ne-a oferit-o gratuit într-o vreme în care trăiam în triburi, iar dacă părinții se prăbușeau, comunitatea prelua și susținea copilul. Astăzi, însă, suntem doi oameni, de 18–20 de ani, care decid să aibă copii oricând doresc, chiar dacă nu sunt bine emoțional, iar în jur nu mai este nimeni care să „adune bucățile” dacă lucrurile se destramă. Aceasta este problema.
A.M.: Mai este un subiect despre care aș vrea să vă întreb. Copiii neurodivergenți ar trebui să aibă un alt tip de educație? Vedem tot mai mulți copii cu trăsături din spectrul autist (TSA tulburare de spectru autist) sau tot mai mulți copii diagnosticați cu diverse forme de ADHD. Ideea ma duce cu gândul la cartea 12 principii esentiale în creșterea copilului cu ADHD. Ar trebui părinții să îi trateze diferit? Să îi educe diferit? Pentru că observ că, uneori, se ajunge la două extreme: fie li se oferă libertate totală — „are o sensibilitate specială, nu putem face nimic” — fie apare ideea că sunt „defecți” și nu pot fi integrați în societate.
Dr. Shefali: Cred că majoritatea copiilor se află undeva pe un spectru al neurodivergenței. Dar înțeleg la ce vă referiți — la cei care au un diagnostic clar, stabilit de un specialist. Da, acești copii ar trebui să beneficieze de sprijin special în sistemul educațional. Însă părinții devin adesea foarte speriați să mai aibă așteptări. Spun: „Oh, el nu poate.” „Ea nu poate.” Și atunci permit comportamente foarte nepotrivite sau chiar distructive. Iar acest lucru nu este în regulă. Ar trebui să facem tot posibilul să îi încurajăm și să îi provocăm, în continuare, să fie buni, să fie iubitori, să fie conectați.
Cei mai mulți dintre acești copii sunt capabili de conexiune. Și trebuie să îi menținem la acest standard, astfel încât să nu primească un „bilet liber” pentru a avea comportamente distructive, toxice.
Concluzia interviului cu Shefali Tsabary evidențiază că grija față de sine, în special odihna, nu este un lux, ci o necesitate pentru un parenting conștient. Doar părinții echilibrați și prezenți pot construi relații autentice și sănătoase cu copiii lor.
Dr. Shefali Tsabary subliniază că trebuie să încurajăm constant copiii să rămână conectați, empatici și iubitori. În același timp, este esențial să le menținem standarde sănătoase, fără a le permite să justifice comportamente toxice sau distructive.
Dr. Shefali va vorbi pe 10 mai 2026, la Sala Palatului din București, alături de Alfie Kohn, Neale Donald Walsch și profesorul Dumitru Constantin Dulcan.
Detalii despre eveniment sunt disponibile pe pagina oficială ȘtiuCineSunt.ro, iar biletele pot fi achiziționate de pe platformele IaBilet.ro, Eventim.ro, SalaPalatului.ro și more.ro.
