Începutul de școală este un moment încărcat de emoții – pentru copii, dar și pentru părinți. Fie că vorbim despre clasa pregătitoare, de trecerea la ciclul gimnazial sau chiar de revenirea după vacanța mare, emoțiile se simt la cote maxime. Copiii își pun întrebări, părinții își fac griji, iar întreaga familie trăiește această schimbare.
Este firesc ca, în această perioadă, să apară frici și neliniști. Important este să le recunoaștem, să le validăm și să învățăm să le gestionăm împreună cu cei mici. Așa cum subliniază specialiștii în psihologia copilului, „fricile copilului sunt, de fapt, reflexii ale fricilor adultului”. Cu alte cuvinte, atitudinea noastră, ca părinți, poate amplifica sau diminua anxietățile lor.
Teama de separare
Una dintre cele mai puternice emoții la început de drum este teama că părintele îl lasă singur. Pentru copil, despărțirea de mama sau tata poate părea un abandon. Chiar dacă știe rațional că părinții se vor întoarce, emoțional îi este greu să accepte despărțirea zilnică. O soluție simplă este să creați ritualuri de rămas bun: o îmbrățișare specială, un pupic pe frunte sau chiar un bilețel-surpriză lăsat în ghiozdan.
Teama de necunoscut
Noul mediu – clasa, curtea școlii, programul, regulile – poate genera nesiguranță. Copiii se întreabă dacă se vor descurca, dacă vor înțelege regulile sau dacă nu vor greși. O plimbare în jurul școlii înainte de prima zi sau o vizită la clădirea unde va învăța poate reduce mult această anxietate. Familiarizarea cu spațiul aduce liniște.
Teama de învățător sau profesor
Autoritatea cadrului didactic poate părea intimidantă. În mintea copilului, profesorul este cel care „dă note” și decide dacă este „bun” sau „slab”. Pentru a-l ajuta, este bine să îi explicați că profesorul este un ghid, nu un judecător. Povestiți despre experiențele proprii plăcute din școală și subliniați că și adulții greșesc, dar învață din asta.
Teama de colegi și prietenii noi
Un alt gând care îi neliniștește pe copii este: „Dacă nu mă place nimeni? Dacă nu îmi fac prieteni?”. Socializarea este o provocare pentru mulți. Îi puteți încuraja să povestească despre pasiunile lor, să împărtășească un joc sau o jucărie preferată și, mai ales, să fie deschiși la diversitate. Reamintiți-le că fiecare coleg este la rândul lui emoționat și dornic de prieteni.
Teama de a pierde timpul de joacă
Un copil vede școala ca pe o întrerupere a timpului liber. Frica de a pierde jocul este reală și poate genera rezistență. Este important să îl reasigurați că joaca nu dispare, ci se transformă: va descoperi jocuri noi cu colegii, pauze pline de energie și activități distractive. Acasă, păstrați timp pentru joacă, chiar dacă programul devine mai încărcat.
Relația dintre emoțiile părinților și emoțiile copilului
Copiii simt foarte repede starea părinților. Dacă mama sau tata sunt tensionați, copilul va reflecta aceeași anxietate. De aceea, este esențial să ne reglăm propriile emoții înainte de a-i transmite copilului mesaje pozitive. În loc de „mi-e teamă că nu te vei adapta”, spuneți: „Am încredere că vei reuși, pentru că ești curios și descurcăreț”.
Discuțiile deschise sunt cheia. Întrebați-l cum își imaginează școala, ce așteptări are, ce crede că va fi ușor sau dificil. Astfel, descoperiți fricile ascunse și le puteți adresa punctual. Întotdeauna ascultați mai mult decât vorbiți și evitați discursurile moralizatoare sau amenințările de tipul: „Lasă că vezi tu cum e la școală!”.
Un exercițiu util este să povestiți despre propriile emoții de la prima zi de școală: ce v-a speriat, dar și ce v-a bucurat. Copiii se simt încurajați să știe că și părinții au trecut prin asta. De asemenea, repetați împreună pașii primei zile: pregătirea ghiozdanului, mersul spre școală, salutul învățătorului. Familiaritatea reduce teama.
Copiii se simt mai în siguranță atunci când există o rutină clară. Stabiliți ore de somn, de trezire, de masă și de joacă. Un program predictibil îi ajută să se simtă în control și să facă mai ușor față schimbărilor.
Poate cel mai valoros dar pe care îl putem oferi copiilor este să le validăm emoțiile. Spuneți-le: „Înțeleg că îți este teamă”, „E normal să simți asta”, „Sunt aici cu tine”. Validarea deschide calea spre încredere și dialog, în loc să creeze rușine sau blocaj.
Nu în ultimul rând, este important să le transmitem copiilor că școala nu este un loc al fricii, ci o oportunitate. Este locul unde vor descoperi prieteni, povești, profesori inspiraționali și abilități care îi vor însoți toată viața.
Începutul de școală rămâne o provocare pentru fiecare familie. Însă, cu răbdare, dialog sincer și atitudine pozitivă, fricile se transformă în pași de curaj. Iar bucuria de a descoperi lumea devine mai mare decât orice teamă.
