Ion Bucur, despre cum putem fi niste parinti mai buni pentru copiii nostri

La ultima editie a emisiunii „Suna Bine” din 2018, Ruxandra Rusan l-a avut drept invitat pe Ion Bucur, care pe langa meseria de psihoterapeut practica cu succes o alta meserie, una dintre cele mai frumoase din lume, cea de tata. Ion Bucur este tatal unei fete de 28 de ani, pe nume Lavinia, si al unui baietel de doar trei luni, Armin-Lucas.

Daca pana acum, la „Suna Bine” majoritatea discutiilor porneau de la cum sa lucram noi, parintii, cu noi insine, astfel incat sa devenim niste parinti si mai buni pentru copiii nostri, odata cu prezenta psihoterapeutului Ion Bucur am decis sa abordam un subiect destul de sensibil, pe care nu se pune atat de mult accent pe cat ar trebui, in zilele noastre: trauma transgenerationala si faptul ca purtam in noi niste dureri care nu sunt ale noastre.

Trauma transgenerationala si efectele ei

Sa incepem, in primul rand, prin a defini termenul „trauma transgenerationala” si prin a intelege ce inseamna. Trauma transgenerationala se refera la acea trauma care a avut loc acum mai multe generatii si nu a fost vindecata in cadrul generatiei in care a avut loc episodul traumatic.  Aceste traume nevindecate se transmit din generatie in generatie si pot fi diferite prin nivelul lor de manifestare.

„Nu suntem atat de izolati si separati cum credem. Facem parte dintr-un context mai larg. Iar contextul, care este prioritar in viata noastra si care ne modeleaza si ne conditioneaza, este familia de origine si tot ce s-a intamplat in trecut in familia de origine. Anumite evenimente care au avut loc la un moment dat in trecut si care au afectat generatia care a trecut prin ele raman in psihicul lor, uneori chiar si in ADN-ul lor si, intr-un fel sau altul, prin mecanisme genetice afective, aceste evenimente se transmit cumva mai departe”, spune Ion Bucur.

Cu alte cuvinte, fiecare dintre noi are inscris in ADN istoria familiei sale.

Urmatoarele generatii ale persoanei care a suferit o anumita trauma vor fi mult mai vulnerabile decat altii la stres, depresie sau anxietate, chiar daca nu vor avea aceleasi tulburari.

„Studiile recente arata ca genele nu se declanseaza automat, ci prin niste mecanisme care conditioneaza functionarea genetica, iar aceste mecanisme sunt studiate de stiinta epigeneticii. Stiind cate ceva despre trecutul familiei ne ajuta sa intelegem ca e posibil sa avem o conditionare conectata cu o anumita situatie”, sustine Ion Bucur.

„De exemplu, sa zicem ca cineva din familia mea a trecut printr-un razboi si a suferit. Eu, in prezent, nu sunt implicat in niciun razboi, insa e posibil ca eu sa am o atitudine razboinica, o stare foarte stresata, ca si cum as fi in razboi tot timpul; e posibil sa am un anumit limbaj, sa vorbesc mereu despre victorie, despre camarazi. O trauma transgenerationala se poate percepe atat in valorile noastre, cat si in limbaj”, explica psihoterapeutul.

Trauma transgenerationala a fost doar unul din subiectele pe care Ruxandra Rusan si Ion Bucur le-au abordat in cea mai recenta editie „Suna Bine”.

Cum putem afla ce ii preocupa pe copiii nostri?

Am „profitat” de prezenta psihoterapeutului si am vrut sa aflam cateva metode prin care putem descoperi ce este in mintea copiilor nostri, cum putem sa ne dam seama ce ii preocupa atunci cand ei nu ne spun acest lucru.

„Nu cred ca trebuie sa ne straduim sa scoatem informatii de la copiii nostri ci, pur si simplu, sa le oferim incredere iar astfel vor veni ei la noi. Daca se pastreaza relatia de incredere intre copil si parinte, copilul, cand va avea un dubiu, va veni si va intreba. Cred ca, in primul rand, trebuie sa avem grija de relatia de incredere dintre noi si copiii nostri”, ne sfatuieste Ion Bucur.

Educatie fara bataie

Cu Ion Bucur am discutat despre una dintre cele mai controversate si dezbatute metode de disciplinare a copilului: bataia, sau mai „bland” spus, educatia cu palma.

Sunt cativa parinti care inca merg pe premisa ca o palma la fundulet nu strica atunci cand copilul devine atat de obraznic, incat nu mai poate fi stapanit parca sub nicio alta forma. Din pacate, palmuirea este inca acceptata ca forma de disciplinare a copiilor, unii parinti fiind ferm convinsi ca, apeland la aceasta masura, cei mici vor actiona asa cum trebuie. Ce spune psihoterapeutul despre acest model de educare, cu care multi dintre noi am crescut si pe care tindem sa il aplicam si copiilor?

„Este o intreaga paradigma educationala, pentru ca parintii nostri au trecut prin provocari diferite. […] Bataia, din punctul meu de vedere, este o trauma. Prin bataie poti traumatiza sufleteste o persoana. Ideea nu este sa ii aplici copilului o palma atunci cand nu asculta, ci sa schimbi jocul.  Asta nu inseamna ca daca tu ai suferit in copilarie si nu iti doresti acelasi lucru pentru copilul tau, sa ajungi sa il rasfeti prea mult. Trebuie sa faci pace cu ce ai trait tu si sa te gandesti ca acela a fost un model adecvat acelei epoci si nivelului de informatii la care au avut acces parintii nostri. Vrei sa fii diferit? Nu te apuca sa te lupti cu ceva ce s-a intamplat in trecut.”, spune Ion Bucur.

Ce ar trebui sa stie toti parintii este ca orice forma de agresivitate trimite un mesaj gresit copilului. Bataia este ineficienta, intrucat nu reuseste sa invete copilul un comportament alternativ, corect. Copiii se simt neajutorati, umiliti si plini de resentimente atunci cand sunt palmuiti, asa ca data viitoare cand simti ca micutul tau te scoate din sarite, respira adanc si apeleaza la metodele de disciplinare pozitiva in cresterea copilului tau.

Asculta AICI tot ce spune psihoterapeutul legat de acest subiect. 

De ce este important sa ii lasam pe cei mici sa invete din propriile greseli

Fiecare parinte isi doreste ca micutul lui sa nu simta niciodata in viata gustul esecului si sa reuseasca in tot ce isi propune. Tocmai din dorinta de a-i proteja, multi parinti nu pot rezista tentatiei de a opri greselile copiilor, pierzand din vedere faptul ca a gresi este perfect uman.

Ion Bucur ne spune cum am putea sa le impunem copiilor nostri limite cu iubire si ne explica de ce este important sa ii lasam e aceastia sa invete din propriile greseli.

„Pana intr-un punct, as spune ca este mai important felul in care comunicam cu copilul, felul in care il ajutam sa experimenteze lumea fara sa intre in pericole. Copilul vrea sa descopere lumea. Nu vrea sa faca ceva rau sau ceva care sa-l puna in pericol, ci sa descopere lumea, sa experimenteze si sa invete. Nu trebuie sa il indepartam de anumite lucruri, ci sa-l expunem treptat, sa il ajutam sa invete din propriile experiente si greseli. Orice om face greseli in viata. Cred ca la un moment dat este sanatos sa gresesti atunci cand esti mic, ca sa poti atunci cand cresti, sa ai mai multa relaxare si mai multa maturitate. E cam greu sa invete cineva din greselile altcuiva.

Sigur, asta nu exclude grija pentru copil. Exista un echilibru. Daca riscul sa se raneasca este foarte mare, atunci intervenim. Daca nu, poate ca ar fi mai bine sa permitem copilului o minima invatare. Mai bine sa inveti din propriile tale experiente cat magnitutinea greselii este mica. Nu poti sa protejezi un om sa invete. Viata e o permanenta descoperire.”, este de parere Ion Bucur.

De ce ne e atat de greu sa ne iubim pe noi insine?

Pentru a fi niste parinti buni pentru copiii nostri, este important sa invatam sa ne iubim pe noi insine si sa nu mai fim atat de duri cu propria persoana. Insa iubirea de sine a devenit pentru multi dintre noi un subiect delicat, iar Ion Bucur ne spune de ce:

„<<Iubire>> a devenit un simplu cuvant, pentru majoritatea dintre noi chiar un cuvant enervant. Multi confunda iubirea de sine cu a-si cumpara lucruri materiale. Dar asta nu are legatura cu iubirea. Noi nu am invatat sa fim buni cu noi. Trebuie sa acordam atentie dialogului nostru interior, vocii din capul nostru, pe care nu o stapaneste nimeni. Te simti in siguranta cu tine sau vorbesti urat cu tine? Care e dialogul tau interior? Este greu pentru o persoana sa inteleaga ce isi face singur, cu propria lui minte”, spune Ion Bucur.

Adevarul este ca nimeni, in afara de noi insine, nu poate stapani vocea din capul nostru, care de multe ori, ne saboteaza. De cate ori nu ti s-a intamplat sa te trezesti dimineata si sa te certi din diverse motive, fie care nu ai spalat vasele noaptea trecuta, fie ca nu ai strans jucariile copilului, fie ca intarzii la job fiindca nu te-ai trezit cu 5 minute mai devreme? Atunci cand nu o controlam, vocea din capul nostru ne saboteaza fericirea, ne stirbeste increderea de sine si ne impiedica sa ne iubim si sa ne acceptam atat calitatile, dar mai ales, defectele.

Este foarte important sa ascultam ce spune vocea din interiorul nostru si este fundamental sa o contraziccem atunci cand este cazul.

„Vocea din capul nostru este cheia intelepciunii. Vocea din interiorul nostru cere un stapan. Noi nu percepem dialogul nostru interior sau, uneori, il percepem intr-un mod negativ, ca pe o critica interioara. Este important sa asculti aceasta critica interiora, sa o accepti si sa fii bland cu tine. De obicei vocea din interiorul nostru se aude foarte tare in dialogul cu copiii nostri, asa ca trebuie sa invatam sa fim blanzi cu noi insine.”, este de parere Ion Bucur.

Asculta AICI tot ce spune psihoterapeutul legat de acest subiect. 

La ce programam copilul atunci cand il comparam cu ceilalti?

Cu Ion Bucur am discutat pe baza unui scenariu binecunoscut de catre fiecare dintre noi: Copilul vine acasa de la scoala cu nota 8. Iar noi, in loc sa ne bucuram pentru aceasta mica reusita a copilului, spunem: „Ai luat 8? Dar colegul tau ce nota a luat? De ce a putut sa ia o nota mai mare decat tine?”. La ce programam copilul atunci cand il comparam cu ceilalti?

Cand comparam copilul cu altcineva, practic il programam sa isi extraga stima de sine din acea comparatie. Il programam sa nu se poata bucura, uitand ca cel mai important este sa ii invatam sa fie fericiti. Ori noi ce ii invatam? Sa se compare si sa fie nefericiti. Gasim o mie de motive sa fim nefericiti. Pierdem fericirea din lucruri marunte, pentru ca ne gandim le ce ar fi putut sa fie sau la ce ar putea fi. Exista o placere in momentul prezent pe care o pierdem cu gandul la viitor.” – incheie Ion Bucur.

Ti-am starnit curiozitatea? Asculta intregul podcast cu Ion Bucur aici:

Citeste si despre:

Dupa divort: Reactiile copilului cand parintii se invinovatesc

Cum vede copilul familia dupa divort

Mama si tata in viata copilului


otter.ro

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

s