Copil peste 7 ani
Cum sa avem copii increzatori in propriile forte?

Primii ani ai vietii sunt esentiali pentru formarea si dezvoltarea personalitatii copilului. Ambianta si atmosfera familiala pe care o oferiti copilului dumneavoastra isi pune amprenta asupra modului in care acesta se raporteaza la sine si la ceilalti.

Activitatile pe care le desfasurati impreuna cu el constituie o sursa de experiente care contribuie, de asemenea, la formarea personalitatii sale. Atitudinea si exemplul personal sunt intocmai copiate de catre copilul dumneavoastra care va investeste, fara ezitare, cu putere si incredere.

Si toate acestea se intampla deoarece copiii sunt extrem de loiali celor doi adulti, tata si mama, adulti care le-au dat viata sau adulti care ii cresc, ii iubesc si vegheaza asupra lor.

Experientele fericite, traite alaturi de cei dragi, ii vor da copilului incredere in viitor şi in lumea din care face parte, percepand-o ca fiind buna si favorabila dezvoltarii lui. Copilul isi va putea construi astfel o imagine pozitiva despre sine.

Experientele neplacute il vor face insa sa creada ca lumea este rea si neprimitoare, iar el, de asemenea, lipsit de valoare. Si atunci, copilul va dezvolta si va scoate la iveala, datorita creativitatii si ingeniozitatii sale innascute, cele mai variate si mai perfectionate mecanisme de aparare care sa il ajute sa traisca intr-o lume asa ostila. Acestea vor fi ulterior blocajele care il vor impiedica pe adult sa aiba experiente fericite, favorabile lui si vor fi greu de demontat dupa o convietuire atat de lunga, fiind asociate intodeauna cu o lipsa de incredere in propriile forte. De regula, numai in urma unui proces terapeutic riguros adultul va renunta la mecanismele vechi, care sunt, la aceasta varsta, maladaptative pentru el.

Printre experientele care pot contribui la formarea unei imagini de sine negative a copilului putem aminti: critica prea aspra atunci cand acesta greseste, ignorarea, ridiculizarea, etichetarea negativa a comportamentelor sale de catre parinti, compararea in permanenta cu alti copii in defavoarea lui, esecurile scolare sau extrascolare pe care le intampina si exemplul personal negativ.

Copilul care nu are incredere in fortele proprii este nehotarat, crede ca nu are valoare si ca nu merita sa fie apreiat de ceilalti si din aceasta cauza se culpabilizeaza si uneori se autoagreseaza, alegandu-se cu tot felul de julituri sau, in cazuri mai grave, somatizari. Un astfel de copil poate imbraca in forme comportamentale diferite propriile sale nemultumiri cu privire la ceea ce este sau reprezinta el ca persoana:
• Poate fi un copil “rebel” si adeseori agresiv, care nu tine cont de opiniile celorlalti, mai ales ale persoanelor importante (parinti, bunici, profesori etc.). Este critic cu ceilalti copii, nu respecta regulile sau normele impuse, fie acasa, fie la şcoala.
• Poate fi un copil “cuminte”, care prefera sa nu aiba initiativa, ci sa se comporte asa cum spun ceilalti. Are nevoie continua de indrumare, coordonare si ghidare.
• Poate fi un copil “vesel” si aparent increzator in sine, dar in realitate este ingrozit de perspectiva unui esec. Are nevoie permanenta sa primeasca aprecierea si incurajarea celorlalti, fiind o fire perfectionista si mereu nemultumita, asemenea persoanelor semnificative din viata lui.
Cum arata copilul increaztor in sine?